Să recapitulăm pentru început esența primei părți. Așadar trupul îmbătrânește și moare în timp, sufletul nu suferă schimbări și este imobil față de el însuși; și atunci cine se bucură și cine se întristează, cine poartă sămânța îmbunătățirii și a evoluției ce determină dobândirea unui nou vehicol pentru suflet, cel care este izvorul de viață și fără de care nicio materie nu se poate mișca?! Aceasta este Conștiința (Conștiența), aparatul mentalo- emoțional posedat de o individualitate mobilă. Din acest motiv uciderea oricărei vietăți cu bună știință pentru a fi consumată pentru plăcerea gustului este un păcat capital care anulează orice șansă de evoluție a conștiinței ucigașului spre o existență superioară. Iar cei care plătesc pentru asta sunt chiar mai răi decât primii. 

Plantele, deși au și ele senzori de proximitate, nu au suflet individual, nu suferă și nu pot evolua. Rămân precum le-au dat n...