Este omul cu bun simț o specie în pericol de dispariție?

Cine a mai citit din ce scriu pe blog poate și-a dat seama că mă poziționez în gîndire și opinii mai spre dreapta – mai spre individualism, responsabilitate auto-asumată, nonconformism, toleranță, independență. Nu consider că trecutul este culmea la care am ajuns ca omenire, nici prezentul ca Groapa Marianelor a civilizației.

Și totuși mă întreb de ce dispare bunul simț cu atîta rapiditate din societatea actuală și cum de tupeul, ignoranța, incompetența, minciuna și hoția au ajuns aparent valori la care au aderat mulți dintre semenii noștri.

Eu am crescut într-o casă de oameni neimportanți – părinții mei nu au avut studii superioare, nu erau membri PCR pentru a ajunge la funcții importante, nici nu cîștigau foarte mulți bani, deși munceau șase zile pe săptămînă, uneori peste 12 ore pe zi. Și totuși la noi în casă întotdeauna s-a vorbit corect gramatical, nimeni nu și-a permis să spună înjurături sau cuvinte gre...