Cu toţii avem perioadele acelea adolescentine în care zicem „eu nu o să fac…” sau ” eu nu o să fiu…” sau „eu nu o să ajung să…”.

Majoritatea acestor perioade sunt în liceu, cel mult facultate.

Şi vreau să dau şi un exemplu: o colegă de facultate. Să-i zicem DD. DD în facultate era cu ska, rap,  rock, raggae şi alte derivate din astea. Am intrat în contact cu ea printr-o prietenă comună. Eu când am cunoscut-o pe DD eram în anul 3 de facultă şi ma zbăteam să iasă ceva din mine pe plan profesional. Iar DD era genul ăla de fată care atunci când îi spuneai ” hai să ieşim” era prima care sărea să „Da!”. Având nevoie de foarte multă atenţie din partea celorlalţi a cam neglijat faculta, şi sincer, nici nu ştiu dacă a terminat sau nu.

DD se îmbrăca foarte neconvenţional şi o singură replică mi-a rămas în cap pe care o auzeam destul de des de la ea: „eu nu o să mă imbrac niciodată în fustă�...