Am încercat un exercițiu de imaginație. Mi-am
închipuit o geografie fantezistă și o Istorie
alternativă.
Se făcea că Transilvania nu există și că în locul ei se
află Cehia. Cehia locuită de cehi, vorbitori ai unei limbi slave,
cu orașe precum Praga și Brno. Cu provincii istorice precum Moravia
și Boemia. Pe scurt Cehia, așa cum o știm. Doar într-o altă
geografie.
Se făcea în fantezia imaginată de mine că Cehia avusese
din vremuri străvechi, o importantă comunitate de români. Ba chiar
una care depășea un pic ca număr pe cel al cehilor. Doar că
românii, de religie greacă, diferită de cea catolică a cehilor,
nemților sau austriecilor din țară, cu rânduieli mai apropiate de
Orient decăt de Apus, trăitori doar în sate, au rămas economic,
social și cultural în urma celorlalți. Iar cu timpul au fost
excluși cu desăvârșire din viața politică, socială, militară a
țării, rămânând doar mână de lucru la munca câmpului, secole de-a
rândul. Regii moravi au preferat să colonizeze germani și austrieci
spre a dezvolta țara. De ce românii nu erau ca germanii sau de ce
germanii erau la anul 1200 mai buni ca românii, este o întrebare pe
care nu ne-o punem...
Istoria s-a consumat în continuare. Praga a devenit un
oraș de aur al Europei, multietnic, plin de cehi, nemți, flamanzi,
danezi, italieni, ba chiar și cu turci (dar fără români; ce să facă
românii la oraș?), plin de meșteșugari, negustori bogați, bancheri,
savanți, alchimiști, pictori, sculptori, scriitori. Oraș cu
biserici gotice, mândre și înalte, numeroase palate, case etajate,
orologii complicate dotate cu mașinării uimitoare și statuete de
lemn pictat.
Și tot așa, în timp ce peste locuitorii majoritari ai
țării Istoria trecea fără mari schimbari. Tot țărani și păstori
amărâți. Însă e drept că mulți dintre țăranii regatului erau și
cehi, germani, slovaci, sau polonezi. Și ei erau amărâți, obidiți
și nedreptățiți și de aceea deseori se revoltau! Dar românii erau
DOAR țărani! Datorită religiei și culturii lor, nu puteau sub nici
un chip să-și depășească condiția de țăran obidit.
Se făcea că la un moment dat, așa, pe la 1800, niște
români mai umblați la școli înalte (asta doar fiindcă renunțaseră
la religia lor greacă!), au zis că situația neamului lor e crudă și
nedreaptă, ei fiind cei mai vechi locuitori ai Cehiei, descendenții
triburilor de marcomani, barbarii din antichitate. Deci românii,
urmașii marcomanilor sunt cei mai vechi locuitori ai acestei țări,
nu cehii! Și că vechii slavi, strămoșii cehilor au venit ca
năvălitori, au fondat un regat puternic - Moravia Mare, s-au bătut
cu hunii, cu avarii, cu germanii, au creștinat țara, au construit
biserici de piatră, la început mici, apoi tot mai mari, au
construit orașe, întâi din lemn, apoi de piatră, înconjurate cu
ziduri și turnuri, au ”aruncat” peste ape poduri, au ridicat
castele, au purtat războaie, pe scurt au făcut Istorie ... Și ce
dacă? Tot niște năvălitori rămași în minoritate au rămas!! Și care
n-au nici un drept istoric asupra acestui pământ! Astfel au grăit
acei români umblați la școli.
Și iată că în secolul al 20-lea, roata Istoriei s-a
întors. Deși învinsă în Războiul cel Mare, țara vecină, România, a
ajuns printre învingători. În urma tratatelor de pace, Cehia a fost
anexată regatului României, în virtutea faptului că era locuită
majoritar de români. Momentul s-a numit Marea Unire. Ca semn al
biruinței, soldații români au legat o pereche de opinci – simbolul
statutului de țărani umili – pe vârful Hrad-ului din Praga. O
răzbunare istorică împotriva secolelor de suferință!
Astfel, România a ajuns stăpână peste Moravia și Boemia,
străvechi provincii românești, vremelnic aflate sub ocârmuirea
ticăloasă a cotropitorilor de alt neam. Se reparase o nedreptate
istorică! După 1000 de ani de suferințe sub călcâi străin, Cehia
revenea la Patria Mumă!
În următorii 100 de ani, Istoria Cehiei a devenit
oficial parte din Istoria României. Boemia era țara vechilor
marcomani, cei mai demni, viteji și mândrii dintre neamurile
antichității!
Pe de altă parte Istoria cehilor a dispărut din cărțile
de istorie... Cehii mai erau amintiți în Istoria oficială doar prin
cruzimile și nedreptățile comise împotriva țăranilor români.
Stemele medievale ale Cehiei au fost sparte și date jos date pe
toate monumentele istorice iar statuile regilor moravi
topite.
După al doilea război castelele Boemiei au devenit
spitale de nebuni sau sedii de CAP-uri. Ulterior abandonate și
lăsate în ruină. Românii nu iubeau monumentele ce aminteau de
cultura și civilizația cehilor.
Bravul soldat Švejk a dispărut din
spațiul public! Iar cimitirul evreiesc din Praga a scăpat la
mustață de distrugerea pregătită de grupările fasciste
românești din timpul celui de-al doilea război mondial.
Vizitatorii castelului de la Karlstejn află azi de la ghizi că monumentul a fost stâpânit de Mircea cel Bătrân și că dedesupt s-a aflat o fortăreață marcomană. Toți vizitatorii castelului din Praga, Hrad-ul, află că singurul lucru important întâmplat acolo a fost execuția (plină de cruzime) a unui mare răsculat român. Și că dedesupt s-a aflat o fortăreață marcomană.
Cu timpul propaganda și-a făcut efectul. Anual erau
reamintite câteva episoade sângeroase când trupe paramilitare
cehești au ucis civili români în 1944. Plini de frustrari si
resentimente, românii nu-i mai puteau suferii pe cehi, pe care-i
vedeau ca pe niște barbari ce n-au ce căuta în România: - Marș
înapoi de unde-ați venit! - Ce căutați voi în țara
noastră!?
Stațiunea balneară construită de habsburgi, Karlovy Vary, una din bijuteriile vechiului Imperiu a fost vândută – toată! – pe nimic unui mafiot politic român care a lăsat-o în ruine.
Hotelul Franz Josef, ridicat în 1870 și redenumit
Unirea, tocmai s-a prăbușit în vara asta. Nu a fost nimeni
rănit.
