Îmi impun sa nu încerc sa ghicesc provenienta materiei
prime:
"Vopsea si par pe pânza".
Par de unde? Din cap, din barba, de la subsuoara? Nu, am zis
NU! Sa nu ghicesc de unde!
"Fara titlu; 1979".
Bineînteles. De ce s-ar mai fi obosit sa-i dea si un
titlu?
Majoritatea operelor de arta din expozitia Lars Friedrikson
poarta titlul "Sans titre".
Asta da minimalism!
La urma urmei, tabloul asta nu e nici cel mai rau. Chiar are
ceva pe el.
Exceptand zona paroasa, pe care încerc sa nu o privesc.
Alaturi o alta panza de mari dimensiuni, pe care sunt desenate
tremurat câteva mici cercuri.
Atât si nimic mai mult. Mai mult praf e pe rama de sus a
tabloului intitulat, desigur, "Fara titlu".
Involuntar, îmi aduc aminte de cutiuta cu "Merda d'artista"
(Artist's Shit) a lui Piero Manzoni.
Am vazut una expusa la Centrul Pompidou din Metz.
Mai sunt înca alte 89 cutiute, numerotate si semnate.
Productiv artist... Câte 30 grame în fiecare.
Cand te gandesti ca o cutiuta cu "Merde d'artiste" se vinde cu
30.500 €!
[Cf.
http://histoire-des-arts.over-blog.com/article-piero-manzoni-merda-d-artista-1961-58775763.html]
Milionar din... ! Asta da artist! Ideea conteaza!
Nu suntem singuri în expozitie.
Mai sunt vreo sapte-opt persoane în aceasta dupa-amiaza de
duminica.
Cel mai mult atrag foile de inox lustruite si îndoite, în care
te vezi deformat.
Ca la bâlci.
La urma urmei, nici n-arata rau. Uite ca si eu par mai înalt
si mai subtire!
Plus ca, privite de departe, chiar ai impresia ca au ceva
misterios.
De aproape, foile de inox sunt cam toate la fel.
Si poarta toate acelasi nume: "Sans titre".
Plus cateva indicatii tehnice:
"Inox îndoit, ciocanit si gravat;
100 x 100 x 2,5 cm
Colectie particulara".
Într-o vitrina, cateva foi albe de hârtie pe care sunt
desenate stângaci câteva linii colorate.
Uite, zic, aveam la Bucuresti cateva zeci de astfel de "opere
de arta"
facute de fete la gradinita. Trebuia sa le pastram!
Oricum, erau tot într-o "colectie particulara" – remarca
Amelia.
Râdem noi, râdem, dar nu e chiar asa de simplu si usor.
Uite, foia asta e inox e de doua ori mai lunga si mai groasa
decât precedenta.
"100 x 200 x 5 cm".
Si tot "îndoita, ciocanita si gravata, fixata pe lemn".
Si tot "Fara titlu".
Noroc cu panourile puse ici si colo în expozitie, care
clarifica intentiile artistului:
« L’ensemble de l’œuvre de Lars Fredrikson vise à évacuer la
question de la représentation
et à mettre en doute le pouvoir illusionniste de l’image.
Quand l’image persiste,
ce qui est très rare, elle est sapée, parasitée, se développe
dans une pratique distanciée
et une palette de couleurs réduite » [Interférences].
« Ce travail, de facture minimale, est composé de traces et de
points en saillie ou en creux déposés sur la feuille de papier,
laissant une grande part au vide. Les écritures tracées
fonctionnent comme des partitions spatiales en relief et volume qui
rejouent sur le papier ce qui est à l’œuvre dans les structures
cinétiques, avant d’opérer dans les domaines de la sculpture et du
livre » [Gravures sur métaux].
« Les toiles et aquarelles de Lars Fredrikson n’ont pas de
centre, elles se développent selon le modèle du all over et
interrogent les limites de leur surface et du champ de vision.
Poinçons, éraillures, parsèment la toile ou la feuille et
rappellent à un espace vibratoire qui la dépasse » [Peinture /
Aquarelle].
Lars Fredrikson (1926 – 1997)
Nascut la Stockholm, sosit la Paris în 1947 si stabilit în anii 1960 în sudul Frantei.
Lucreaza în atelierele de la Fundatia Maeght (Saint-Paul-de-Vence) si de la Villa Arson (Nisa).
La Villa Arson creaza atelierul de « Son et de recherches électro-acoustiques et visuelles », pe care îl conduce pâna în 1991.
Mai multe despre Lars Fredrikson:
https://www.lespressesdureel.com/ouvrage.php?id=7675
https://www.nicematin.com/arts/lars-fredrikson-artiste-singulier-431857
http://www.mamac-nice.org/francais/exposition_tempo/musee/fredrikson/index.html
