Veți auzi de războaie și de vești de războaie:
vedeți să nu vă spăimîntați,
căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple.
Dar sfîrșitul tot nu va fi atunci.
Matei 24:6
Așadar, ce trebuie să facem cînd citim o știre?
sursa imaginii
Perioada pandemiei a fost un exercițiu extrem de util în privința modului în care omenirea în general și creștinii în special s-au raportat la informație. Se vor scrie teze de doctorat în privința aceasta.
Cine sînt așadar cei păcăliți? Fiecare crede că cealaltă parte: vaccinații despre nevaccinați și invers, conspiraționiști versus optimiști, fanatici religioși contra fanatici ai științelor de tot felul… Am văzut de toate: roboței în formă de viermi, care se asamblează după vaccinare, microparticule inteligente, reptilieni, extratereștri, care împrăștiau virusul în autobuz prin înțepături cu unghia… Antologia faptelor de acest fel poate ocupa volume.
Deși nu avem încă retrospectiva asupra fenomenelor de atunci și încă nu putem pretinde obiectivitatea analizei (mai ales că acum sîntem în mijlocul unui alt fenomen demn de studiat, războiul din Ucraina), totuși putem indica cîteva principii și linii de comportament în relație cu informația, un fel de minimă igienă informațională.
Mai întîi cîteva precizări-cadru:
1. Informația abundentă nu înseamnă și informare bună. Sîntem cea mai informată generație din istorie, cufundați într-un ocean de informații. Niciodată informația n-a fost în cantitate atît de mare, accesibilă într-un timp atît de scurt de oriunde. Și totuși sîntem cea mai deformată generație din istorie atunci cînd este vorba de hermeneutica mesajelor. Cantitatea nu suplinește calitatea. Din această pricină cred că cea mai urgentă nevoie didactică a generației noastre este educația hermeneutică.
2. Informația pură este ascunsă și ambalată în informații suplimentare, uneori nenecesare și scopul nostru este să ajungem la informația de grad 0. Putem afla că plouă. Este o constatare meteorologică, dacă un meteorolog se uită pe geam. Dacă Bacovia se uită pe geam, atunci nu mai sîntem informați, ci emoționați. Din abecedar aflăm că Ana are mere. Cineva ar putea adăuga cîteva impresii subiective: Ana, fata cea frumoasă a pădurarului, are mere frumoase și gustoase. Și de aici putem porni o întreagă dezbatere. Informația este adevărată obiectiv/subiectiv și într-o formulare și în cealaltă. Problema apare atunci cînd aflăm că Ana nu are mere, ci pere sau chiar că vrea să credem că are mere, dar de fapt le-a cumpărat de la aprozar ca să facă impresie bună. Cum aflăm aceste lucruri? Ni le spune cineva fără vreun interes, ne interesăm noi, pentru că dorim mere bio? Gîndiți-vă ce procese de cercetare trebuie să declanșăm cînd este vorba de o miză mult mai importantă. A doua sarcină care cade pe umerii educatorilor și formatorilor în aceste vremuri este dezvoltarea capacității de atenție, a spiritului analitic și a gîndirii critice. De la Aristotel încoace învățăm să gîndim în termeni de esență și caracteristici. Nu există posibilitatea izolării esențialului fără învățarea proceselor elementare ale gîndirii. De aceea cred că filosofia este importantă în liceu.
Citește mai mult AICI pe Edictum Dei
