I-am dat frumuseții glas și pomeți ascuțiți,
Ca să pot să mă sprijin când mi-e dor de iubit,
Să nu arunc spre rai rugăciuni de nemulțumit.
Am strigat dorința pe nume,
Așteptând să-i fiu ecou;
Iar cei ce nu înțelegeau profețiile,
Căutau să mă condamne pentru că am spus: "Vreau!"
Însă eu am mers pe bucle până la zenit,
Am alunecat pe piele până la aluatul primordial,
Să văd ce bucătar ne-a împărțit
Numai pe jumătate, fără graniță și sfârșit.
Să-l rog să ne mai măsoare încă o dată,
Iar de-a greșit, să ne uite într-o bucată.
"I said:«Hey, hey!
Oh, what a ship we sail...»"
Inspirația muzicală:Sevdaliza-"Sirens of the Caspian"
Sursa fotografiei
http://feeds.feedburner.com/LuptaEterna
