Am admirat mereu alchimiștii. Fie că aparțineau unor vremuri de demult, că se numeau vraci, druizi sau parfumieri, am fost mereu fascinată de felul în care oamenii aceștia au trăit în comuniune cu natura, realizând tot felul de poțiuni, leacuri, esențe, într-o simbioză perfectă cu elementele universale.

La vremea adolescenței mele am învățat de la mama importanța îngrijirii corpului. Atunci, toate poveștile copilăriei mele au început să capete alt sens. Norocul meu a fost că am avut o bunică incredibilă, care trăia la marginea munților Orăștiei, cei care adăpostesc și astăzi faimoasele cetăți dacice, dar și capitala celor de altădată, Sarmizegetusa Regia.

Verile mi le petreceam la bunica. Avea o căsuță incredibilă, care semăna cumva cu bordeiele dacilor, dar și cu căsuțele de la marginea pădurii, unde stăteau druizii. Bunica m-a învățat rostul fiecărei plante: mușețelul, cimbrișorul, salvia, albăstrelele, arnica, gențiana, urzica, gălbenelele, dar și altele pe care le folosea în tot felul de combinații pentru creme de față, șampoane, alifii, ceaiuri, toate cu ingrediente naturale.

Așa am învățat eu un fel de alchimie transmisă din bătrâni, până la bunica mea. Multă vreme am folosit pentru îngrijirea tenului doar produsele făcute de ea. Aveam mereu o piele luminoasă, ce radia de frumusețe și încredere. Mai mult, fiecare atingere a miraculoaselor ingrediente culese și puse de bunica în produsele pentru ten, după rețete păstrate cu sfințenie, mă făcea să fiu și mai aproape de ea, atunci când, mare fiind, timpul nu îmi mai permitea vacanțe atât de lungi. După ce o viață întreagă folosise la rându-i numai extracte naturale, bunica mea arăta la 90 de ani ca o femeie de 60! Trei decenii de tinerețe, oferite în plus doar de mama natură pe care ea a știut să o prețuiască și să o folosească frumos, dăruind și celor care le adorau, produsele naturale.

Însă, bunica mea din munți s-a stins la un moment dat. Odată cu ea au plecat și o mulțime de secrete ținute cu sfințenie, în alchimia preparatelor pentru frumusețe. Ce era de făcut? Bunici nu găsești pe toate drumurile, ba, mai mult, unele care să știe atât de bine să mânuiască darurile naturii, nici atât. Am căutat multă vreme un produs românesc (pentru că în familie am învățat să folosesc mărci prietenoase și să sprijin producătorii autohtoni) care să mă satisfacă: pe de o parte să pună accent pe înfrumusețare, dar, totodată și pe calitatea ingredientelor. Din păcate, multe dintre ele foloseau extracte naturale în cantități infime sau chiar deloc.

Într-o zi mi-am amintit cum, în anii de după ce bunica nu mai era, mama mea cumpăra produsele celor de la Farmec și am fost tentată să aflu dacă acest brand folosește, ca ingrediente, extracte naturale din plante. Nu degeaba numele acestui brand este asociat și astăzi cu cel al Anei Aslan, femeia care a preparat pentru prima dată vitamina H3 cunoscută până atunci doar ca anestezic și care a învins bătrânețea. Am găsit la Farmec peste 20 de produse noi, cuprinse în trei subgame, toate având la bază ingrediente naturale.

Cel mai mult aveam nevoie de produse de îngrijire a tenului, dar și pentru păr. Credeți că a durat mult până să mă îndrăgostesc de ele? Șamponul cu extract de urzică și grâu a fost primul care mi-a amintit de atingerile catifelate ale emulsiilor făcute de bunica și de felul în care îmi curățau firele, lăsându-le să strălucească de sănătate. Îl alternez și acum cu șamponul antimătreață, pentru că cimbrișorul folosit la prepararea lui mi-a readus zâmbetul acelor zile de început de vară când cutreieram munții cu bunica în căutarea lui. Îl găseam întotdeauna parcă așteptându-mă printre vestigiile dacice din cetatea Blidaru. Iar busuiocul cu care face mereu casă bună cimbrișorul… ei bine, busuiocul îl asociez și astăzi cu grădina bunicii mele, în care, în serile înstelate, ascultam cântecul greierilor pitiți strategic printre frunzele lui mari. Ce delectare pentru simțuri… ce simfonie naturală pentru păr!

Însă, cum nu numai părul are nevoie de alchimie, voi testa cât de curând și cremele pentru mâini cu extract de orhidee, iar pentru față am fost tentată să optez pentru o formulă ușoară, care nu încarcă tenul. La Farmec am găsit exact ce îmi trebuia, o cremă-gel, hidratantă, care conține extract de bambus, perfectă pentru tenul meu mixt.

Știu că bambusul nu crește deloc în munții Orăștiei unde îmi petreceam eu copilăria, printre darurile naturii, însă simbioza dintre elementele universului (apă, aer, pământ, foc) au format de când lumea și pământul un tot unitar, o planetă care ne oferă în fiecare clipă lecții despre frumusețe, dăruire și simplitate. Așa că, ce poate fi mai frumos decât folosind o cremă de față de la Farmec să treci prin toată alchimia universală și să te bucuri de darurile naturii, indiferent de unde ar fi ele?

Cred cu tărie că noi, oamenii, suntem în directă comuniune cu tot ce ne înconjoară. Mai cred, la fel de tare că bunica mea a fost, probabil, un alchimist desăvârșit sau poate chiar vraciul satului în care a trăit altădată, tămăduind cu ajutorul plantelor, neputințele sufletului și trupului.

Dincolo de toate, cred că cei care reușesc să creeze magie, să dăruiască frumusețe și să își facă un țel în a cinsti natura sunt adevărații alchimiști ai vremurilor noastre. Un astfel de suflet a fost Ana Aslan. Iar astăzi, laboratorul care duce mai departe magia ingredientelor naturale se numește Farmec - un brand care a înțeles importanța naturii. Exact ca bunica mea!