Transfigurări
M-am bucurat de cartea lui Dănuț. M-am bucurat și de ajutorul editurii decenu.eu care mi-a trimis cartea tocmai la Viena pentru care le mulțumesc.
Valoarea istorică a cărții, tratând momente importante din perioada învățământului underground din România despre care nu s-a scris încă, este dublată de elocvența cu care respondenții abordează răspunsurile la întrebările puse de editor.
Dincolo de istoriile personale, care se întind peste două regimuri politice, părerile exprimate de eroii supuși investigării, apare clar faptul că alegerile lor au la bază cel puțin obiective de urmărit deși viziunile nu sunt întotdeauna clar definite. Poate doar o primă impresie, ”întrebătorul” insistând asupra viselor ”suspecților”.
Întrebările țintesc clar și spre o istorie a învățământului superior/academic pentru cultele neoprotestante pentru care, din perspectiva deceniilor deja trecute, oferă o distanțare suficientă pentru a fi ”atacată” cu bune-rele…
Parcursuri de viață care se împletesc cu învățământul superior teologic sunt convingătoare și prezentate sincer. Poate cu prea mare încredere, cum că ”teologia salvează România”.
Am evitat, mai sus, termenele evangelicii, creștini evanghelici sau evanghelici protestanți pentru că este/pare un pleonasm. Majoritatea intervievaților fie evită sintagma ”evanghelicii români” fie folosesc când un termen când altul. Alții preferă simpla denumire a cultelor ca baptist, penticostal, ortodox, catolic, protestant, etc.
Este de remarcat tendința celor din volum preocuparea de a se reîntoarce în studiile lor la părinții bisericii. La mulți dintre ei studiul textelor s-a finalizat cu teze de doctorat.
Suita de transformări lente ca urmarea unor alegeri personale, destăinuirea despre succese și har trăite pe parcursul acestora reprezintă tema principală cărții… Și nu transfigurarea care este un moment singular perceput ca eveniment – șoc, chiar emoțional, cu încărcătură dramatică.
Idee excelentă cu ilustrațiile… Transfigurări… Felicitări…