Ploaia dansa zambind printre mugurii proaspeti de ciresi.
Fiecare picatura de apa aducea cu ea tone de culoare, oglindind zambetul fericit al micutelor crengute proaspat crescute.
Frunzele, de un verde crud, dansau ude pana la piele, scuturandu-se nebunatice de picaturile ce se prelingeau pe nervurile pronuntate.
Sunetul ploii, zgomotul scos de frunzele ce se scuturau fericite, doua pasarele ce discutau despre primavara, toate astea facea ca o melodie, ca un requiem de Mozart, sa gadile urechile fine ale naturii. Purtand pe aripi zeci de picaturi colorate, o duzina de fluturi se harjoneau in ploaie, rostogolindu-se nebun in aer.
O pictura superba la care priveam fascinat, indragostit iremediabil de fluturii colorati dansatori inimitabili, ce debordau de o energie infinita. Zambetul lor ma cucerise ca pe un copil indragostit de o buburuza.
Am incercat sa intind mana prin ploaie sa-i ating, sa-i mangai usor pe aripile rosii, dar mi-a fost imposibil.
Si atunci am inteles.
Fluturii nu erau reali. Erau fluturi ce danseaza in sufletul meu nascuti din iubirea ta. O iubire nascuta cu mii de ani in urma, dar inca atat de proaspata.
Fiecare secunda cu tine a fost un dans frumos, unul ireal, o poveste scrisa de un inger indragostit mult prea tare de oameni si care a colorat prin sarutul tau pe obraz adevaratul chip al iubirii. Un desen pe care prea multi dintre noi l-au uitat.
Am inchis ochii si i-am numarat.
Sunt 23 de fluturi, iubit-o!
Fiecare dintre ei este unic, fiecare culoare este irepetabila, pana si picaturile de ploaie sunt lacrimile noastre.
Uneori de fericire, alteori de suparare.
Totul este o muzica, un dans, o poveste nescrisa ce nu poate fi reala, dar nici o fantezie.
Un roi de fluturi intre doua lumi, intre realitate si imaginar, intre atingeri pline de dorinte imbracate in litere si fantasma pura a realitatii.
Candva, imbatati de fericire, te lipisei la pieptul meu si dansam pierduti pe praful arid al lunii. Tu, imbracata in rochia aceea de smarald, desculta, cu parul rebel, ma tineai de mana si priveam cat de mic si strain ne era pamantul rece si insensibil. Atunci am inceput sa plutim alaturi de primul fluture.
Apoi inca unul si inca unul.
Azi sunt 23 de fluturi colorati ce-mi bantuie sufletul. Si cred ca nu am vazut nici macar jumatate.
Ce este realitatea?
Un termen abstract pe care noi l-am inteles in felul nostru. O poveste scrisa cu cerneala invizibila, litere vazute doar de noi doi, vis si realitate intrepatrunse intr-o imbratisare plina de pasiune si nebunie.
Uneori ma intreb daca esti reala.
Poate avea un simplu muritor ochii atat de frumosi ca ai tai? Poate o femeie sa ingenucheze orice barbat doar cu un suras? Gustul buzelor tale poate fi real cand doar fluturii pastreaza briza primaverii asa cum o face respiratia ta?
Ce este real in tot ceea ce suntem noi iubit-o?
Fiecare dimineata in care ne trezim imbratisati? Fiecare, noapte buna, pe care mi-l soptesti la ureche? Visele noastre? Sperantele ? uneori supararile?
Ce este real?
Cei 23 de fluturi sunt reali. Ei sunt in noi si danseaza tinandu-se de aripi timid.
Totul este vis, totul este realitate.
Tu esti un fluture, eu sunt o parte din roua ce-ti saruta aripile.
Toti ne privesc dar nimeni nu ne stie.
Te iubesc, asa cum iubesc fluturii sa zboare.
Te iubesc pentru ca…….de aia.
La multi ani!