Mulți oameni care ajung într-o funcție, mai înaltă (de exemplu, președinte de țară sau prim ministru) sau mai puțin înaltă (director sau un șef oarecare), încep să confunde funcția cu propria persoană și au impresia că ei, ca persoană, sunt funcția!

De regulă, o funcție (poziție, post, rol – cum vrem să-i spunem) vine la pachet cu o serie de responsabilități de asumat, reguli și condiții de respectat, obiective de atins și activități de realizat – în cazul unui om echilibrat, bine intenționat și integru. În alte cazuri însă, omul crede că funcția îi este (pre)destinată și folosește „pe persoană fizică” puterea sistemului care l-a pus în funcție. Adică în interes personal și în interesul adulatorilor de serviciu, fără legătură cu interesele sistemului care l-a promovat.

Și așa apare limbajul fals și manipulator, comportamentul duplicitar, lipsa de răspundere, înconjurare...