Gândindu-mă la iubita mea

  • Postat în Personal
  • la 19-12-2016 07:33
  • 298 vizualizări
M-am îndrăgostit și nu mai am chef de nimic. E o plăcere apăsătoare între abdomen și piept. Nici nu-mi doresc să spun prea multe lucruri despre această stare. Vreau s-o văd. De ce tocmai eu? De ce m-a lovit dragostea într-un moment atât de neașteptat, dimineața... stând în pat și dorind să fie lângă mine. Nu pot nimic să fac. Abia de mai pot scrie fără a mă gândi la ceva anume. Vreau s-o simt precum simt și respirația de acum. Să vibreze prezența ei în felul în care vibrează dorința de-a o vedea. Era cât pe ce să-i scriu numele, dar nu-i cu putință s-o fac. Dragostea noastră poate exista doar cu condiția că ea va rămâne sub anonimat. Și nu-i vorba de faptul că ar fi o dragoste condiționată, căci ne iubim necondiționat. Doar că nu vreau să merg dincolo de unica condiție a iubirii noastre, să nu-i divulg identitatea.
E fantastică. Nici măcar nu trebuie să închid ochii pentru a mă bucura de prezența ei din gândurile mele. Iar era să-i scriu numele... Mă gândesc acum la numele ei și poate că în mod telepatic s-a transmis acest nume în mintea cititorului. Să presupunem că știi despre cine scriu. Ia zi-mi! Oare-s demn de iubire din partea unei ființe atât de gingașe? Atingerile ei angelice și dorința-i nemărginită de-a se plimba în lumea mea... atingându-mi pieptul, abdomenul, penisul. Să-l excite cu mâna ei ușoară și să nu-i ajungă o milisecundă pentru a mă aduce la orgasm. Tremur și acum, în momentul în care scriu...
Se aude o voce care plânge la etajul de sus. Din ce în ce mai tare plânge și poate că e și lovită de bărbatul ei. Des se aud scene de gelozie și scandaluri, de parcă ea s-a angajat în rolul de servitoare prin semnarea actului conjugal. Știu că e o femeie frumoasă și sensibilă, dar și el e doctor, născut într-un fel să aibă principii. Încă mai plânge. Nu pot cu nimic s-o ajut, dar pot să mă ajut pe mine și pe iubita mea, să nu fim posesivi. Iubirea e dincolo de posesiune și... a lovit-o. Aud cum continuă s-o lovească și nu mai știu ce să fac. Lovește cu pumnii în podea și plânge. Spală podeaua cu lacrimi de servitoare. Poate că am exagerat în acest moment, totuși nu mi-aș dori o femeie care să nu pună preț pe trăirile ei. Ador să simt că-i reciprocitate în toate sensurile. Abia aștept să ne vedem deseară și s-o îmbrățișez, să-i sărut fruntea și obrăjorii, și să ne povestim unul altuia impresiile despre timpul petrecut la distanță.