Pentru cuvintele și gândurile voastre vă sunt recunoscătoare. :)

Vă mulțumesc pentru că sunteți aici și mai ales pentru că rămâneți. Apreciez că - deși uneori nu comunic cu voi atât de mult pe cât aș vrea - sunteți înţelegători.

În ultima perioadă n-am reușit să accesez mesajele private. Vedeam că îmi scrieți, dar îmi era imposibil să le citesc. Cum n-am prieteni care să îmi rezolve probleme de genu' am tot încercat să rezolv cumva situația. Era frustrant să nu răspund la mesaje, chiar dacă uneori se mai întâmplă să fac asta cu întârziere. Dar acum nu mai depindea doar de mine așa că era enervant. Bun... Am tot încercat, am citit, m-am informat. Părea o situație doar la mine.

M-am gândit să renunț pentru următoarea perioadă la secțiunea de mesaje și la anul să văd ce pot rezolva. Zilele trecute (tot cu gândul la problema asta) mi-a mai trecut o idee prin minte. Momentul ala de euforie, de bucurie... când am realizat că pentru moment e rezolvata problema este greu de descris. Bucuria că am reușit îmbinată cu cea că voi răspunde curând la mesaje... e euforie pură.

Cred că știți sentimentul ăla de emoție, de bine... după ce reușiţi ceva, după ce găsiți soluția mult căutată. Cumva am luat situația asta ca pe cadoul meu în avans de la Moș Crăciun. Și e tare frumos sentimentul! Asta vad eu prin Magia Crăciunului: să nu pot să explic exact cum s-a întâmplat, să nu se cumpere sau sa aibă un preț. Să fie ca o întâmplare... magică!

Credeți! Lucrurile bune se întâmplă doar că uneori nu le privim ca pe magii ci ca pe lucruri care ni se cuvin, lucruri care se întâmplă normal și firesc. Oare așa să fie? Oare nu cumva este o graniță fină între 'firesc' și 'magic'?

#zâmbește, #iubeșteviaţa :)

Să nu lași pe nimeni să te facă să renunți! :)

Continuare...