Undeva, părinţi stau lângă patul de spital al copilului
sperând la minuni; altundeva, copii plâng părintele care nu mai e;
o altă persoană luptă pentru supravieţuire...
Şi noi?! 'Suntem proşti sau ne prefacem?' aşa era titlul iniţial. :D
Şi noi?! 'Suntem proşti sau ne prefacem?' aşa era titlul iniţial. :D
Noi ne plângem că nu se răspunde la telefon sau la
mesaj; poate omul dormea, poate vorbea cu mama sa, poate era la
cumpăraturi, poate... Ne plângem că nu suntem
înţeleşi, că vrem, că n-avem, că vrem iar, că nu ni se dă, că nu ni
se face. Aşa, şi? Noi cui dăm? Noi cui facem? Noi pe cine
înţelegem? Noi, doar noi avem probleme, doar nouă ne
este greu, doar noi suferim cum alţii n-au mai suferit. Şi e real,
fiecare suferinţă e unică în felul ei!
Dar imaginează-ţi dacă omul ăla de care în momentul ăsta
te-ai săturat, e încăpăţânat, nu-l înţelegi, e aşa diferit de tot
ce vrei tu... ar disăprea, cum ar fi? Ar fi bine, ţi s-ar rezolva
problemele? Sau ai începe iar că viaţa e nedreaptă, e grea, e
dureroasă? De ce suntem tentaţi să ne dorim lucruri pe care nu le
înţelegem? De ce credem că dacă am avea doi copii sau trei nepoţi
am fi mai fericiţi?
Unii îşi doresc copii perfecţi, fără însă a şti ce
aşteaptă, de fapt. Ei vor, aşa, cum văd pe la alţii. Dar s-ar putea
ca perfecţiunea aia să o deteste imediat ce o ating. Unii s-au
plictisit de părinţii pentru că le oferă, pentru că vor, pentru că
cer... undeva, alt copil ar da orice să-şi îmbrăţişeze
părintele.
Suntem aşa ciudaţi! Ne dorim lucruri şi când, printr-un
joc al sorţii, le primim, ne dăm seama că nu e ceea ce voiam. Vrem
iubire, vrem atenţie, vrem afecţiune; dar, hei!, când le avem, de
fapt, le voiam altfel... şi iar începem că n-avem, că vrem, că
iar...
Poate ar trebui să privim mai mult spre cer şi să oferim înainte să ne dorim; să fim noi ce nu sunt alţii! Să fim noi cum am dori să fie ceilalţi! De obicei întâlnim oamenii de care avem nevoie, nu pe cei care credem noi ca ne-ar face viaţa mai frumoasă, dar în alergarea asta continuă nici nu-l băgăm de seamă pe omul pe care tocmai l-am întâlnit!
Poate scopul ăla spre care încerci să alergi nu e pentru tine, nu e drumul tău şi nu acolo se găseşte bucuria ta! Poate de asta te impiedici, poate de asta cazi... din alt unghi lumea se vede altfel! Ia-ţi o clipă şi analizează ce se întâmplă. O clipă doar, şi-atât!
#zâmbeşte, #iubeşteviaţa :)
Poate ar trebui să privim mai mult spre cer şi să oferim înainte să ne dorim; să fim noi ce nu sunt alţii! Să fim noi cum am dori să fie ceilalţi! De obicei întâlnim oamenii de care avem nevoie, nu pe cei care credem noi ca ne-ar face viaţa mai frumoasă, dar în alergarea asta continuă nici nu-l băgăm de seamă pe omul pe care tocmai l-am întâlnit!
Poate scopul ăla spre care încerci să alergi nu e pentru tine, nu e drumul tău şi nu acolo se găseşte bucuria ta! Poate de asta te impiedici, poate de asta cazi... din alt unghi lumea se vede altfel! Ia-ţi o clipă şi analizează ce se întâmplă. O clipă doar, şi-atât!
#zâmbeşte, #iubeşteviaţa :)
Continuare...
