| Gymnopsu fusipes by Ica Fedor |
În articolul precedent vă povesteam despre mirosul
ciupercilor: un articol care a ieșit mai voluminos decât oricare
altul scris pe acest blog până acuma. Bun, și acum haideți să ne
uităm în culise și să analizăm datele disponibile. Articolul
respectiv a acumulat pe facebook, nu mai puțin de 1500 de accesări,
vizualizări. Însă Google pentru a contoriza accesarea unei pagini
ia în calcul ca vizitatoul să stea pe pagina respectivă minim 30 de
secunde. Astfel bazat pe cifrele furnizate de Google; articolul
respectiv a fost vizualizat doar de 67 ori. Întrebarea care îmi
bate cui în cap este că diferenta de1400 de persoane care au
vizualizat articolul conform facebook, au reusit sa-l citească sub
acest interval de 30 de secunde? Sau e vorba doar de
superficialitatea de a da un "like" fugitiv pe facebook și a trece
mai departe?
Iar dacă tot suntem doar în "trecere", azi v-aș reaminit
despre Gheba de stejar (Gymnopus fusipes), ciupercă despre care
v-am mai povestit; și m-aș opri la un singur aspect al său:
Comestibilitatea. Unii spun că această ciupercă ar fi comestibilă,
alții îi contrazic, atrăgând atenția asupra efectului foarte
puternic laxativ al ciupercii. Care este realitatea? Foarte simplu,
toată lumea are dreptate.
Pentru a evita "intoxicația" cu efect atât de neplăcut,
trebuie să culegem doar exemplarele tinere, sănătoase. Cum aflăm
dacă deja sunt toxice, trecute? În poza atașată ne sunt prezentate
două exemplare ale aceleași Ghebe de stejar. Cea din stânga este
una tânără, sănătoasă, potrivită consumului. Pe când cea din
dreapta este una deja bătrână, afectată de o bacterie; bacterie
care provoacă intoxicația mai sus amintită. Prezența bacteriei se
poate identifica foarte ușor prin prezența petelor maronii pe
lamele ciupercii.
În concluzie, să culegem doar exemplarele curate, tinere și
sănătoase. Spor la cules.
