(un rezumat de Manu Rusu, realizat cu suport AI)

În cartea sa Gli ingegneri del caos. Teoria e tecnica dell’Internazionale populista (Inginerii haosului. Teoria și tehnica Internaționalei popiliste), Giuliano da Empoli oferă o analiză profundă și tulburătoare a modului în care populismul și tehnologia digitală transformă radical peisajul politic global. Prin intermediul unei investigații minuțioase, autorul dezvăluie culisele ascensiunii mișcărilor populiste din întreaga lume, de la Brexit și Donald Trump până la Movimento 5 Stelle (M5S) din Italia, punând un accent deosebit pe tehnicile și strategiile folosite de așa-numiții „ingineri ai haosului”.

Cine sunt „inginerii haosului”?

Da Empoli descrie „inginerii haosului” ca fiind o nouă clasă de strategi politici care combină expertiza în tehnologie, psihologie și marketing pentru a manipula opinia publică și a câștiga alegeri. Aceștia sunt adesea outsideri în lumea politică tradițională, venind din domenii precum tehnologia, publicitatea sau analiza de date.

Printre exemplele notabile se numără:

1. Steve Bannon, fostul strateg șef al lui Donald Trump, care a folosit experiența sa de la Breitbart News pentru a amplifica mesajele populiste.

2. Dominic Cummings, arhitectul campaniei pro-Brexit, care a folosit analiza de date avansată pentru a targeta alegătorii indeciși.

3. Gianroberto Casaleggio, co-fondatorul Movimento 5 Stelle, care a transformat o companie de webmarketing într-o forță politică majoră în Italia.

Tehnicile „inginerilor haosului”

1. Micro-targeting și utilizarea Big Data

Una dintre cele mai puternice tehnici folosite de „inginerii haosului” este micro-targetingul bazat pe Big Data. Aceasta implică colectarea și analizarea unor cantități masive de date despre alegători pentru a crea profiluri psihografice detaliate.

Da Empoli descrie cum, în cazul campaniei Brexit, compania Cambridge Analytica a folosit date de pe Facebook pentru a identifica „alegătorii persuadabili” și a le trimite mesaje personalizate. Această tehnică a permis campaniei să se concentreze pe un număr relativ mic de alegători care puteau influența rezultatul referendumului.

„Nu mai este vorba despre convingerea majorității, ci despre identificarea și mobilizarea unei minorități cruciale”, notează Da Empoli.

2. Exploatarea algoritmilor social media

„Inginerii haosului” au învățat să manipuleze algoritmii platformelor de social media pentru a amplifica mesajele lor și a crea „bule informaționale”. Ei folosesc tehnici precum:

– Coordonarea postărilor: Sincronizarea postărilor multiple pentru a „păcăli” algoritmii să creadă că un subiect este viral.

– Utilizarea boților: Crearea de conturi automate care răspândesc mesaje în mod coordonat.

– Hashtag hijacking: Preluarea hashtag-urilor populare pentru a insera mesaje politice în conversații nerelaționate.

Da Empoli oferă exemplul Ligii Nordului din Italia, care a folosit o rețea de pagini de Facebook aparent nerelaționate pentru a răspândi mesaje anti-imigrație, creând impresia unei mișcări de masă spontane.

3. Narațiuni emoționale și „politica autenticității”

„Inginerii haosului” au înțeles puterea narațiunilor emoționale în era post-adevăr. Ei construiesc povești simple și puternice care apelează la emoțiile de bază ale alegătorilor: frică, furie, nostalgie.

Un exemplu elocvent este sloganul „Take Back Control” al campaniei Brexit, care a rezonat puternic cu sentimentele de frustrare și pierdere a controlului resimțite de mulți britanici.

De asemenea, ei promovează o „politică a autenticității”, prezentând liderii populiști ca fiind „din popor” și „autentici”, în contrast cu politicienii tradiționali, percepuți ca fiind distanți și elitiști.

4. Manipularea percepțiilor și „gaslighting” politic

Retorica anti-establishment: M5S s-a poziționat ca o alternativă radicală la „casta” politică tradițională, folosind un limbaj agresiv și provocator.

Exemplu: Liga Nordului și strategia lui Matteo Salvini

Da Empoli analizează și strategia lui Matteo Salvini, liderul partidului Liga Nordului, care a transformat o mișcare regională într-un partid naționalist de succes. Tehnicile lui Salvini au inclus:

1. Omniprezența pe social media: Salvini a postat constant pe multiple platforme, creând o conexiune directă cu susținătorii săi.

2. Personalizarea politicii: Salvini a folosit social media pentru a-și prezenta viața personală, creând o imagine de om obișnuit, apropiat de alegători.

3. Exploatarea temelor controversate: Salvini a folosit în mod constant retorica anti-imigrație și eurosceptică pentru a atrage atenția media și a mobiliza susținătorii.

4. Coordonarea „armatei” de susținători online: Salvini a folosit o rețea de pagini și grupuri de Facebook aparent independente pentru a amplifica mesajele sale.

Provocări pentru viitorul democrației

În fața acestor provocări, Da Empoli sugerează că este nevoie de o reinventare a democrației pentru era digitală. Câteva dintre propunerile și întrebările cheie includ:

1. Reglementarea platformelor sociale: Cum pot fi create reguli care să prevină manipularea și dezinformarea, fără a încălca libertatea de exprimare?

2. Educația civică digitală: Cum putem educa cetățenii pentru a deveni mai rezistenți la manipulare online și mai capabili să evalueze critic informațiile?

3. Transparența în publicitatea politică online: Ar trebui să existe reguli mai stricte privind transparența și targhetarea reclamelor politice pe platformele digitale?

4. Protecția datelor personale: Cum putem preveni abuzul de date personale în scopuri politice, fără a inhiba inovația tehnologică?

5. Combaterea polarizării: Ce mecanisme pot fi implementate pentru a încuraja dialogul și compromisul într-o societate din ce în ce mai polarizată?

6. Rolul inteligenței artificiale: Cum va influența dezvoltarea AI viitorul comunicării politice și al proceselor democratice?

Concluzie

Gli ingegneri del caos de Giuliano da Empoli oferă o analiză profundă și tulburătoare a modului în care populismul și tehnologia digitală transformă peisajul politic global. Prin explorarea detaliată a strategiilor și tehnicilor folosite de „inginerii haosului”, cartea ne oferă o perspectivă unică asupra provocărilor cu care se confruntă democrațiile moderne.

Mesajul central al cărții este că, în timp ce tehnologia și strategiile de comunicare avansate au permis ascensiunea rapidă a mișcărilor populiste, ele reprezintă și o provocare fundamentală pentru funcționarea democrației tradiționale. „Inginerii haosului” au demonstrat o capacitate remarcabilă de a exploata vulnerabilitățile sistemelor democratice și de a manipula opinia publică la o scară fără precedent.

Pentru a păstra valorile democratice în era digitală, va fi nevoie de o regândire profundă a modului în care funcționează instituțiile politice și de o nouă abordare a relației dintre tehnologie, politică și societate. Aceasta implică nu doar reglementări mai bune și educație civică, ci și o reflecție profundă asupra naturii democrației în secolul XXI.

În final, Gli ingegneri del caos ne invită să reflectăm critic asupra viitorului democrației și să căutăm modalități de a reconcilia potențialul tehnologiei cu principiile fundamentale ale guvernării democratice. Aceasta rămâne una dintre cele mai presante provocări ale epocii noastre, iar înțelegerea strategiilor „inginerilor haosului” este un pas crucial în abordarea acestei provocări.