Las câteva observații despre o carte de sper să devină undeva într-un viitor imaginat parte din programa obligatorie de liceu. Nu de alta, dar pot exista povești cutremurătoare care să vină și din partea unor autori contemporani, nu e musai să rămânem fideli zbuciumurilor dostoievskiene pretinzând că ele simbolizează maximul de trăire umană.

Evit să fiu exagerat, dar în “O viață măruntă” mi se pare că este descris in detaliu mecanismul chirurgical al unei depresii. Nu cred că există personaj față de care să ai o oarecare empatie și să nu-i ințelegi potențiala dorință de sinucidere.

Jude (în definitiv protagonistul) este cel care trezeste cele mai intense trăiri. Asemeni lui Richard al III-lea este ologit atât fizic cât și psihic, dar în lipsa unui context medieval devine un avocat de succes. Tăria sa de caracter de care dă dovadă la procese este exact cheia lipsă din sufletul său: e capabil să pună la punct...