Fiecare om are un colț de suflet în care adună visuri mărețe, cu speranța că într-o zi va găsi timpul necesar pentru a deschide cufărul cu posibilități și le va înfăptui. Exact așa funcționez și eu, doar că nu mă aștept la minuni, ci fac pași mici pentru ca visurile să mi se transforme într-o frumoasă realitate. Și dacă tot se spune că locul în care te-ai născut și ai copilărit este cel mai frumos din lume, m-am gândit să-l fac loc de cinste pentru o pensiune.

M-am născut la margine de câmpie, în liniștea unui sat brăzdat de o vale în care toții copii se scăldau în fiecare vară. Un sat desprins parcă din povești, cu oameni muncitori și de omenie, dar care azi nu mai are strălucirea de odinioară. Culturile de altădată au dispărut, copiii satului sunt plecați în căutarea unui trai mai bun la oraș, iar bătrânii nu mai au ...