Eşti, Doamne bun, eu pământean şi
rău!
În dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă,
dar după răni, sunt chip din chipul Tău,
de par dospit din cer, nu din argilă.
nici tălpile străpunse de piroane,
dar Tu mă faci părtaş în răstigniri
să-Ţi tot îngân osânda la icoane.
şi de-nvieri pe care nu le-aş cere,
nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,
sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere?
şi-n cuie când sfinţenia mă frânge,
oftând mă uit la rănile prea largi
şi-Ţi cresc alături, sânge după sânge.
În dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă,
dar după răni, sunt chip din chipul Tău,
de par dospit din cer, nu din argilă.
nici tălpile străpunse de piroane,
dar Tu mă faci părtaş în răstigniri
să-Ţi tot îngân osânda la icoane.
şi de-nvieri pe care nu le-aş cere,
nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,
sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere?
şi-n cuie când sfinţenia mă frânge,
oftând mă uit la rănile prea largi
şi-Ţi cresc alături, sânge după sânge.
