Eşti, Doamne bun, eu pământean şi rău!În dragoste nu-Ţi seamăn nici în milă,dar după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.
Nu Ţi-am râvnit nici razele subţiri,nici tălpile străpunse de piroane,dar Tu mă faci părtaş în răstignirisă-Ţi tot îngân osânda la icoane.
Sfinţit de cruci pe care nu le-am vrutşi de-nvieri pe care nu le-aş cere,nu ştiu, Tu te cobori la mine-n lut,sau eu mă urc spre raiul Tău, bând fiere?
Cu necerșită slavă Tu mă încarcişi-n cuie când sfinţenia mă frânge,oftând mă uit la rănile prea largişi-Ţi cresc alături, sânge după sânge.