La școală suntem învățați că reprezentatul de seamă al romanului modern in literatura română este Camil Petrescu. Suntem educați așa pentru că l-a copiat mult pe Proust, a fost misogin (doar cu femeile) și a fost membru al Academiei. Prin urmare, recomand scrierile lui Ileana Vulpescu pentru cei dornici să iasă din paradigma socialistă a scrierilor românești.

“Noi, doamnă doctor, când o să murim?” este un amestec de vieți. Întrebarea este pusă de un copil autist doctoriței Mioara de la psihiatrie care îl tratează. Aceasta din urmă, sfâșiată de naivitatea pacientului, îi răspunde că fiecăruia dintre noi îi este rezervat un moment când acest lucru se va întâmpla. Antonina, colega ei, are parte și ea de pacienți mai speciali: o femeie care de-a lungul anilor de comunism vede extraterestrii chiar dispare fără urmă după revolția din ’89.

Apoi, sunt triunghiri amoroase răzlețite, povești pe care le-ai putea catal...