Am început de peste două mii de ani Să spun ceva în istorie și să rămână Am socotit să tac întâi să făptuiesc Și apoi să-mi solobod vorba la fântână Am zămâslit lăcașe la izvor Pe lângă turme veghe în pădure Aici in Transilvania între stejari Vă jur că am fost întâiul pe secure Când doborât-am goronul dintâi Și l-am vârât sub vitele din șură Vă jur pe steaua dincolo de nori Că n-aveam frica nimănui în gură. Guba din spate câte mii de ani N-au tras de ea de vie s-o despoaie Dar guba mea din piele e de boi Și trăsnetul în stirpea ei se îndoaie. Am supt la faguri și am sorbit la lapte,Și am răzbit în toate.. Și când seceta s-a legat de noi Și ne-a intrat în oase și în avere Am îndoit genunchiul rugător Și am lăcrămat ca boul în tăcere. Iancu apoi și Horea cel sfânt Cu cămașa focului...