Toma a cerut să vadă și să atingă. A văzut, a atins și a strigat: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Imediat Mîntuitorul i-a spus, amintindu-ne și pe noi, urmașii Lui: ”Ferice de tine, Tomo, ai văzut și ai crezut, dar mai ferice de aceia care nu vor vedea, dar vor crede!”.

Iată dar, fericiți sîntem că strigăm și noi astăzi ”Domnul Meu și Dumnezeul Meu” către un iudeu, care a trăit pe pămînt doar 33 de ani, S-a lăsat ucis, a înviat și S-a ridicat la ceruri. Dumnezeul-Om, Omul-Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!

Ioan ne spune la rîndu-i: ”Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut, ce am cuprins, aceea vă vestim și vouă!” Noi nu-L vedem, dar credem! Nu-L auzim, dar vorbim cu Dînsul! Nu-L atinge...