Sunt păianjenul din inima ta. Simți cum îmi țes pânza din bătăile inimii tale? Zici că nu mai poți de-atâtea exaltări și trăiri imaginare? Ai fi vrut să fiu lângă tine, în realitate? Să-ți ating tâmplele cu săruturi? Nu e bine… Tu meriți mai mult, să curgă pe tine așteptări de vânturi care dor în respirația timpului ce are să treacă ca o căprioară prin ochii vânătorului. Chiar vrei să fii prada trăirilor mele? Oprește-te. Nu-ți mai permit să citești, dacă nu știi să te dedici întru totul. Și, nu uita! Sunt păianjenul din inima ta.
De-ai ști cât de real sunt și cât de bine aș putea să mă joc cu trăirile tale. Te implor! Încetează să crezi că aș putea să-ți aparțin, să-ți ling creierii cu metafore, recitându-ți poezii erotice și atingându-ți sânii. Să-mi reproșezi că vrei dragoste? Chiar crezi că ai putea trăi intensitatea clipei, ce are să curgă p...