În general în imaginarul public Moartea este un pelerin, un călător, care merge din poartă în poartă și culege sufletele, este fel de Înger1 (vestitor?) care apare călare uneori în iconografie. În alte variante, este un agent divin, care seceră din mers și face de obicei o figură pozitivă, este un fel de ajutor al lui Dumnezeu.

Nimicitorul este prezentat în Exodul ca trecînd pe la fiecare ușă, stînd în fiecare prag al egiptenilor și trece dincolo de prag pentru a lua sufletele celor întîi născuți.

”Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.” Exod 12:23:

Nimicitorul este cel care stă în prag sau trece pragul.

sursa imaginii

Unul dintre cele mai cutremurătoare pasaje este acela în care David ”vede” Îngerul și îl localizează geografic foarte exact, este locul în care acela se oprește, pentru că Dumnezeu îi pune limită.

”Domnul a trimis ciuma în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebusitul. David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!”

2 Samuel 24:15-17

În 2 Împărați 19:35 ni se înfățișează războinic: ”În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte.”

Sau Apocalipsa 6:8 ”M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.”

Noul Testament este mai puțin preocupat de acest Înger aflat în slujba Domnului cu rolul primordial de psihopomp, călăuză sau conducător al sufletelor.

Evanghelia este plină de lumina Învierii, de strălucirea lui Cristos care se declară pe Sine Învierea și Viața (Ioan 11). Chiar aparent sumbra Apocalipsă, dacă ne uităm mai adînc la text, ne apare ca un strigăt de speranță și o Descoperire (așa cum îi spune și numele) a lui Isus Cristos, Cale, Adevăr și Viață!

Românii au o expresie. Nu știu dacă există și la alte popoare. ”În pragul Morții”. Această expresie imaginează traseele celor doi actori, omul și Moartea, cu totul diferit. Moartea este statică, omul este călătorul. Moartea este gazdă, omul este oaspetele. Moartea este stăpînul Locuinței Morților și este ospitalier ca nimeni altul.

Citește mai departe AICI pe Edictum Dei