un moment de singurătate vâscos

ca plasma sangvină

mintea se-agață de mobila strâmbă

de lustra chioară

de orice lucru care o ține-n prezent

urli urletul ricoșează

se-ntoarce în tine și arde

ca uleiul de parafină 

ți se întâmplă nu?

când pleacă un om să te simți

ca un număr salvat grăbit în memoria telefonului

după un timp încearcă să-și aducă aminte

ce hram porți de ce ai fost așa important

încât să te treacă-n agendă 

nu reușește ridică din umeri

apasă delete 

și așa se dezvăluie sensul creației:

exiști ca să faci loc altuia

memorabil