Cu pași mărunți, cu frică, cu suspin...

De ani destui trăii în vieți străine

Și-abia acum învăț al meu destin.

Cu ochi străini scrutam îndepărtarea –

Treptet-treptat să văd am încetat,

Nu mai puteam să-mi deslușesc suflarea,

Și visul de pe gene l-am uitat.

Striga prin rimă Cerul de trădare

Dar versul l-am muțit căci mă durea,

Să nu răspund, alesei, la chemare,

Și veșnicia-n mine-ncet murea...

M-am sinucis, lăsând în viață glodul,

O, Doamne, ce păcat! Cum am putut?

Să trec prin Tine și să nărui podul,

Iubirea să-Ți ignor, rigit, tăcut.

Azi m-am trezit și mă îndrept spre mine

Cu pași mărunți, cu frică, cu suspin...

Să nu mai stau în casele străine,

Să savurez din propriul destin.