Continuare de AICI

Așa cum vă spuneam ieri, am început un nou set de lemne cu aceeași sobă.

Am căpătat curaj să facem această sobă după ce am văzut Palatul Mănăstirii Melk. Acolo săli imense erau încălzite cu astfel de sobe alimentate prin spate de slujitori.

Inițial și noi am dorit o astfel de alimentare, dar pierdeam două lucruri: spectacolul focului într-un focar mare ca acesta (de aceea nu ne-a mai trebuit șemineu) și lerul, asupra căruia voi reveni. În spatele sobei, în camera tehnică, este un ler (un cuptor) în care facem cartofi copți, pîine, dovleac, castane et c. fără niciun fel de alt consum de curent sau gaz.

Mulți sînt extrem de sceptici la încălzirea unei case de circa 108 m locuibili, 137 metri utili și 237 metri construiți doa...