Urmare de AICI și de AICI

Cum se face corect focul? Din bătrîni, așa știm noi, de jos în sus, nu-i așa?

Nu! Nu este așa, cum nu este adevărat că ”dat drumu la sînge” este o procedură medicală necesară și corectă.

Toți prietenii care află cum facem focul se miră cînd le spunem că întotdeauna focul în sobă (și nu numai!) se face DE SUS în jos!

Există pe grupurile de profil tot felul de explicații mai științifice și mai puțin științifice pe tema asta. Nu voi intra în detalii, eventual îl voi ruga pe meșterul Rasvan Iancu, cel care ne-a învățat să facem corect focul, să vă explice detaliile tehnice.

Eu vorbesc doar din experiența celor peste 600 de focuri făcute în ultimele 9 luni de zile.

Iată cum facem:

Așezăm lemnele, preferabil cer (”un văr al lemnului de stejar”, cel mai bun pentru sobă, după experiențele noastre și cu brad, fag, gorun )… așezăm lemnele mari și groase jos, cam 7, 8, maxim 9 la număr. După aceea punem așchii de lemn ușor inflamabile, de preferință brad sau așchii rămase de la spart lemnele. Peste acestea punem carton rămas de la ambalarea diferitelor obiecte pe care le-am cumpărat prin casă.

Uneori folosim pastile de aprindere sau lichid de aprindere pentru grătare și dăm foc de SUS ÎN JOS.

Am observat:

1. Focul arde mult mai mult ca durată. Lemnele așezate ard între 2 și 3 ore. Cînd se stinge focul, închidem toate sursele de aer și lăsăm focarul în pace pentru 12 ore. În cele mai friguroase zile am făcut focul o dată la 8 ore. Iarna trecută am avut cîteva zile cînd am văzut -20 de grade.

2. Focul se aprinde uniform și se intensifică rapid. O sobă care arde corect trebuie să ardă cu foc viu. Focul viu nu lasă multe depuneri. Coșul nostru, după peste 600 de focuri, este curat, sticla curată, pereții gri, și ei curați.

3. Se adună mai puțină cenușă decît în cazul în care focul se chinuie să ardă, fiind aprins de jos. Scoatem numai cenușa din sertar la fiecare foc, iar restul este păstrată pe lateral. Eliberăm aerajul și cenușa rămasă se îndepărtează spre margini ca să fie epuizată caloric complet.

4. Focul se alimentează cu aer, cu oxigen. Nu-i așa că este mai mult aer în partea de sus decît între lemne jos, în îngrămădeala aceea de material lemnos? Este logic să pornim focul de sus, de unde se poate ”hrăni” cu aer. Vorba unui meșter: ”să dai foc de jos într-o sobă este ca și cum ai aprinde țigara de la filtru și să încerci apoi să te bucuri de ea trăgînd de la capătul celălalt.” Nu știu, nu sînt fumător, dar aceștia pot încerca experiența!

5. Focul odată pornit trebuie lăsat ”în pace”, pînă se arde tot ce este în focar. Obicei rău la român să bage pe foc de fiecare dată cînd trece pe lîngă focar. Așa se consumă cîte 15-20 de metri pe sezon (da, este importantă și construcția și izolarea casei!). Am mai spus: soba este ca o baterie, se încarcă și apoi trebuie lăsată să se descarce. Supraîncărcarea cu material lemnos o duce într-un punct de climax în care devine neeficientă, oricît de mult lemn ați pune pe ea.

6. După ce arde tot materialul lemnos, focarul trebuie să se ”odihnească”. Nu aprindem focul peste jar. Îl lăsăm și pe acesta să se epuizeze, să dea toată căldura de care este în stare și abia apoi, peste alte minim 8, optim 12, cel mai tîrziu peste 16 ore se aprinde din nou focul de sus în jos. Se spune că soba se aprinde toamna și se mai răcește primăvara. O sobă încălzită constant la intervale corecte își va face foarte bine slujba.

7. Focul trebuie supravegheat! Nu lăsați soba să ardă fără a fi în locuință. Am avut supriza să se surpe în mod necontrolat lemnele de deasupra peste sticla focarului. Dacă ușa ar fi fost întredeschisă, am fi avut foc pe pardoseala.

Încercați deci la primul foc să faceți focul de sus în jos! Apoi observați diferențele!