micuțule Ben

de fiecare dată când prinzi apusul

nu îndrăzni să-ți promiți răsăritul

pentru că viața e o îmbarcare

pe naveta endurance

în speranța că ne va ierta cineva

pentru binele nefăcut

să nu-ți dorești lucruri mari

memorabile

ele răsar ca floarea câmpului

când suflă vântul ea nu mai este

nici locul în care a stat

nu se mai cunoaște

nu încerca să fii om

de pe o zi pe alta

moartea e un îndreptar ortografic

unde se spune negru pe alb

că viața ta e o cratimă necesară cînd vrei să scrii prescurtat

dumnezeu

nu știu dacă e potrivit

să-ți vorbesc tocmai eu

cel care ți-a înghițit din greșeală

lumânarea de tort

să-ți pui încrederea în lucruri mici

dacă marile așteptări sunt rezervate

până la urmă viața înseamnă mai mult decât

să te naști pentru ca alții să aibă la ce să se întoarcă acasă

ori să dai naștere altora pentru ca tu să fii

fericit că cineva îți va duce mai departe numele carnea și cartela prepay

cât a trăit Van Gogh a vândut un singur tablou

iar dacă asta ți se pare puțin important

adu-ți aminte că ușa pe care-a plutit Rose

în Titanic

s-a vândut la o licitație

cu cinci sute de mii de lire sterline