Interviul luat de reportera Simona Lica de la Radio Craiova

  • Postat în Litere
  • la 31-03-2018 09:43
  • 313 vizualizări
Interviul luat de reportera Simona Lica de la Radio Craiova
Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe Cenusa unui suflet!
- Doamna Georgeta NEDELCU, bine aţi venit la Radio Craiova. Mă bucur să vă am invitată!
Iată, că pe piaţa craioveană - în primul rând - aţi venit cu un volum de versuri. Este primul dumneavoastră volum de versuri.
- Bine v-am găsit! Da, este prima carte de poezii pe care am scris-o. Anul trecut mi-a apărut roman intitulat: ,,Exmatriculat din viaţă!”, iar acest volum de poezii se numeşte: ,,Cenuşa unui suflet”.
De unde această polivalenţă? Dragoste şi pentru
poezie şi pentru proză?
- M-au fascinat de la bun început cărţile cu poezii. Mi-am zis că trebuie să încerc să scriu şi eu poezie şi din acel moment nu am mai încetat să scriu. De fapt, cred că mama m-a născut cu creionul în mână. Îmi plăcea să scriu de mică. Am început să scriu proză şi poezie de când eram prin clasele elementare. În momentele de linişte şi repaus, citesc sau scriu. Ce altceva aş putea să fac mai bine între cei patru pereţi, decât să fac ceea ce fac acum?

Care sunt rădăcinile dumneavoastrăpoetice?
- Cred că toţi românii ne-am născut poeţi. Fiecare dintre noi este o poezie… În viaţă am trecut prin multe, însăam rezistatdoar pentru căscrisulm-a salvat, mi-a dat energia necesară, m-a ridicat atunci când nu mai puteam... Dorinţamea este sălas ceva în urmă.

Cum şi când aţi început să scrieţi în mod serios?
- Când eram în clasele elementare,scriam poezii pentru un ,,Făt-Frumos” imaginar sau vreunui coleg de care mă îndrăgostisem - fără ca cineva să ştie acest lucru - adică scriamdoar pentru mine. Nici nu îndrăzneam să visez că voi avea vreodată o carte în mână pe care va fi scris numele meu.
Atunci când scriu poezii, când versul atinge esenţa gândurilor mele, mă minunez şi mă simt copleşită de felul în care sufletul meu se întrepătrunde cu versul. Am strâns foarte multe poezii pe multe caiete, de-a lungul timpului. Ceva mai târziu - adică după ce am ieşit la pensie şi aveam tot timpul din lume să fac ce vreau, am început să mi le aşez într-un document pe calculatorul ce îl primisem în dar de la fiul
meu cel mic.
Dupa moartea soţului meu - în decembrie 1996 - şi a mamei mele - în octombrie 2003 - am trecut
printr-o perioadă foarte grea. Tata decedase pe când aveam doar 12 ani, aşa că am rămas fără ambii
părinţi şi m-am simţit extrem de izolată şi îndepărtată de rădăcinile mele. Anul 1996 şi anul 2003 au
fost cei mai devastatori ani din viaţa mea, din multe puncte de vedere. Poate cele mai grele momente din viaţă, vor rămâne nespuse... Am trecut printr-o perioadă foarte dificilă, în care nu-mi mai vedeam rostul vieţii. Un sentiment de groază mi se cuibărise în suflet, însă cu ajutorul familiei şi al copiiilor mei, am trecut peste acele momente.
Când m-am mai liniştit, am decis să public o mică parte din tot ceea ce am scris cu mulţi ani în urmă, pentru a rămâne o amintire peste timp celor dragi şi pentru a-mi împărtăşi dragostea de care sunt înconjurată.
Seriozitatea mi s-a accentuat când o prietenă mi-a cerut să scriu povestea vieţii ei. Astfel a luat naştere primul meu roman ,,Exmatriculat din via!”- carte ce conţine drama acestei femei. Romanul este scris după notiţele ei. Această cartea înseamnat un pariu câştigat cu mine însămi, conştiinţa faptului că sunt în grafic şi că, în ciuda tuturor vorbelor şi reacţiilor celor ce nu înţeleg de ce atâta străduinţă de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preţ, este faptul că las un semn al trecerii mele pe pământ şi confirmarea că nu fac umbră pământului degeaba.

În ce an aţi debutat şi cu ce anume?
- Intrând pe Internet, am cunoscut diferite persoane - multe dintre ele devenindu-mi prieteni. Aşa s-a întâmplat şi cu cel care avea să-mi tipărească romanul. Tot pe Internet ne-am cunoscut – este un om deosebit, un om care lucrează la o editură. Şi din discuţiile purtate cu el, am hotărât de comun acord să îi trimit documentul (romanul) pentru a-l citi. I-a plăcut atât de mult, încât a dorit să mă ajute. Şi astfel a apărut primul meu roman intitulat:,,Exmatriculat din viaţă" - roman ce a fost tipărit şi lansat la Iaşi, în 10 octombrie 2008. Am colaborat la diferite publicaţii pe Internet, prin intermediul cărora am publicat multe poezii şi proză.

Câte poezii aţi compus până acum?
- Am foarte multe poezii, dar nu le-am numărat şi nici nu cred că e importantă cantitatea, ci calitatea lor.

Care sunt principalele teme pe care le abordaţi şi dacă sunteţi o persoană ordonată în ceea ce priveşte scrisul?
- Am scris din durere, din disperare… din singurătate... din iubire. Sunt o persoană foarte ordonată, însă în ceea ce priveşte scrierile mele, mi le ordonez doar atunci când le pun într-un document pentru a fi trimise la editură,spre publicare. În tot ceea ce scriu,există subiecte şi despre natură şi viaţa cotidiană în care trăim, despre ură, iertare, despre flori, dorinţa pentru pace şi suferinţă. Exemplele le iaudin viaţa de zi cu zi.

Cum reacţioneazăcititorul la poeziile dumneavoastră?
- Nu de puţine ori i-am întrebat pe cei ce ajung să-mi descopere cuvintele şi tot de atâtea ori ştiu şi răspunsul, deoarece postez foarte des pe Internet şi văd reacţiile cititorilor după comentariile pe care le fac. Pentru a nu evita întrebarea, voi preciza faptul că cei care mi-au fost alături la lansarea cărţilor mele, m-au felicitat, transmiţându-mi îndemnul de a scoate cât mai multe cărţi.

Cine este cel mai buncritic al operelor dumneavoastră(în afarăde dumneavoastră)?
- Consider că cititorii sunt cei mai buni critici. Cei care mă apreciază nu sunt critici literari, dar mie îmi este suficient să mi se spună : ,,Mă regăsesc în tot ce scrii aici”. Nu pot să-mi doresc mai mult. Înseamnă că poezia mea a ajuns unde mi-am dorit.

Aveţio imagine anume, o metaforăcare ar descrie în câtevacuvinte poezia dumneavoastră, care v-ar defini stilul?
- În general, am multe imagini care se schimbă mereu. Probabil este o metamorfoză continuă… Este evident că ceea ce am scris cu mult timp în urmă, are o altă configuraţie. De-a lungul timpului şi omul se schimbă cu gândurile lui.
Cred că fiecare are un stil anume de a scrie. Frazele se nasc şi devin poeme după o rigurosă ,,sculptură”, apoi ajung în mâna cititorilor. E ceva ce s-a format dintr-un mine trecut prin mulţimeade lecturi şi încercări mai bune sau mai puţin bune, de a scrie cât mai bine, de a mă perfecţiona.

Preferaţisăfiţisingurăatunci cândscrieţisau săascultaţimuzică? Petreceţiun anumit timp pentru a rescrie un vers sau iese din prima?
- Ca să scriu, trebuie să am lângă mine o carte (fără a o răsfoi), indiferent că e proză sau poezie, indiferent dacă sunt singură sau cântă muzica. Mă inspir din evenimentele de peste zi, din dialogurile cotidiene, ştiri, diverse emisiunui şi dacă îmi place o frază, onotez, dar ca să finisez o poezie îmi trebuie linişte desăvârşită.

Cum procedaţipentru a ajunge de la o foaie de hârtie albă la un poem finalizat?
- Îmi aleg un subiect anume şi restul vine de la sine. Fiecare creaţieare valoarea ei. Unele poeme nu au nevoie de prea multe corecturi, pe altele le corectez de două-trei ori, însă dacă nu te opreşti din corectat, lucrarea îşi poatepierde farmecul original, devenind fadă. Cateodată, oricât m-aş strădui, nu-mi iese poezia aşa cum aş vrea şi atunci apelez la un bun prieten care este un bun critic literar şi un bun corector, căruia vreau să îi mulţumesc pe această cale pentru ajutorul inestimabil pe care
mi-l oferă.

În primul dumneavoastrăvolum de poezii, aţi scris multe poezii adresate Domnului Iisus. Sunteţi credincioasă?
- Cel mai mult m-am apropiat de Dumnezeu după ce am pierdut pe soţul meu şi nu de puţine ori am primit sprijin din partea Lui. Nu pot renunţa la a mă închina lui Hristos, cu poezia mea. Singura salvare, singura mângâiere este credinţa, dar cine nu are nici această lumânare în mână, ar putea să înnebunească la gândul nopţii veşnice! Cât de nefericit este omul al cărui suflet şi-a pierdut simplitatea!...

Aţi fost încurajată de cei din jur să scrieţi sau ajutorul a venit de la Dumnezeu?
- Aş putea spune şi una şi alta, dar încrederea în Dumnezeu este mai presus de orice. Este cel mai preţios dar divin, primitde la Domnul. La început, singura persoană care m-a încurajat să scriu a fost cel care m-a ajutat să public primul meu roman. A fost visul meu să îmi văd numele pe carte şi sunt sigură că aici a contribuit şi Dumnezeu. Îmi pare rău că nu am avut ocazia să public mai demult, dar sper ca timpul să mai aibă răbdare cu mine şi Bunul Dumnezeu să mă îngăduie încă mulţi ani de
acum încolo. Simt că mai am multe de spus, de dăruit…

În ce măsură, sentimentele pe care le exprimaţi în poezie, reprezintă faţetele personalităţii d - voastră,ca femeie, ca iubită, ca mamă, ca româncă?
- În general, poezia mă reprezintă în totalitate. Ea reflectă starea mea de spirit şi etapele prin care trece sufletul şi întreaga mea fiinţă.

Au existat şi momente cândaţifi vrut săabandonaţi?
- Nu. Dacă un poem îmi ia mai mult timp, asta se întâmplă datorită împrejurărilor imperative, dar ca să abandonez scrisul, niciodată!

Care a fost cea mai mare provocare de pânăacum, ca poet?
- Acest interviu! Glumesc, desigur, deşirecunosc că nu a fost chiar uşor. Primul meu interviu televizat a avut loc în Bucureşti, la TVRM, interviu ce mi-a fost luat de Victoriţa Duţu, în 29 septembrie 2009, cu ocazia promovării romanului ,,Exmatriculat din viaţă!”. Apoi am avut încă trei interviuri emoţionante: interviul televizatde la TVS Craiova, dupălansarea din 14 noiembrie 2009 a primului meu volum de versuri - ,,Cenuşa uni suflet”, cel de la Oltenia 3TV, cu ocazia aceluiaşi eveniment şi cel de la TVR Craiova în 5 februarie 2010, din acelaşi motiv. Toţi mi-au spus că m-am descurcat bine, deşi sunt extrem de emotivă.
Niciodată nu m-am crezut a fi ,,poetă”; nu cred că am cu adevărat un mare talent, cred doar că am o anume sensibilitate, imaginaţie şi din când în când am ceva de spus şi mai ales, am multă dragoste de dăruit!

Cum promovaţipoemele?
- Sunt invitată la radioul şi televiziunile locale, dar cel mai mult postez pe Internet, pentru ca cititorii să îşi spună impresiile asupra subiectelor postate de mine. Cea mai mare provocare ca
poet, este aceea de a-mi depăşi propriile limite. Nu să scriu şi să-mi promovez cărţile îmi este greu, ci să le vând. De aceea, am deschis un blog pe Internet, la adresa :

-http://cenusaunuisuflet.blogspot.com/, unde îmi postez unele dintre lucrări.
Cititorii mă mai pot găsi pe Internet şi pe aceste situri:

-http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/listuser=2pxoltvn6gl6p

-http://nicustancu48.ning.com/profiles/blog/list?user=2pxoltvn6gl6p&start=20

Dacă doresc să afle cât mai multe despre mine, nu le rămâne decât să scrie numele meu pe Internet şi vor găsi destule răspunsuri.

Cine e poetul dumneavoastrăpreferat?
- Poetul meupreferat a fost şi va rămâne - Adrian Păunescu, dar sunt mulţipoeţi pe care-i citesc cu drag: Mircea Cărtărescu, Romulus Cojocaru, Rudyard Kipling, Bacovia, Marin Preda, etc. Fiecare floare are frumuseţeaei, fiecare poet are mesajul şi măiestria lui.
Orice carte citită care mă face săcomunic cu mine, să măvăd pe mine prin prisma a ceea ce citesc, să urmărescpersonajele şi săîmi simt mintea intervenind, devine o pasiune şi o apreciez cu foarte mult interes.

Ce văface fericită?
- Sunt unul dintre oamenii fericiţi care au trăit evenimentul de a păşi din mileniul doi, în mileniul trei.
Citesc foarte mult pe Internet. În mod deosebit îmi place cum scrie Nicoleta Tarantus, cu privire la fericire:,,Pentru a fi fericitătrebuie sătrăieştiviaţacu inima, nu cu mintea.
Sănătatea şi confortul sunt celemai importantelucruri pentru mine. Răsfăţul, viaţaîndestulată, lipsităde griji - acestea înseamnăfericirea pentru mine.Ştiu căfericirea nu este uşorde atins, dar dacăştii sălupţişi săcrezi, cu siguranţă vei ajunge acolo unde îţi doreşti.De multe ori am crezut cănu mai pot face încăun pas înainte, dar sunt omul care face catotul să fieposibil”.
Sunt fericităatunci cândfac ceea ce îmi place, când sunt înconjuratăde cei pe care îi iubesc, când am speranţeşi când mă trezesc în fiecare dimineaţăcu încăun motiv în plus pentru a lupta cot la cot cu viaţa.
Trăiescacum o perioadăfrumoasă, nu căaltele n-ar fi fost frumoase, dar pe asta o conştientizezaltfel decâtpe precedentele. O fi poate şi un prag... Nu al vârsteişi nici al femeii, căar fi prea simplist. Cred căe un prag al vieţiimele. Sunt liniştită, foarte echilibrată, mi-am găsitun soi de confort personal, ceea ce cred căe baza tuturorviselormele. Un sentiment minunat! Sunt fericităcădatorităInternetului, am cunoscut mulţi oameni minunaţipe care îi asigur de toatăconsideraţiaşi dragostea mea!

Cine este Georgeta Nedelcuîn... viaţade zi cu zi?
- Sunt un om obişnuit cu defecte şi calităţi, iubesc viaţa, oamenii şi tot ce mă-nconjoară, sunt ofemeie obişnuităcare se împarte între scris, cumpărături, lansăride carte, emisiuni tv, vizite la prieteni, o femeie optimistă, plinăde viaţăcare se bucurăde fiecare clipă, oriunde s-ar afla. O femeie a zilelor noastre, dar... cum probabil v-aţidat seama, plinăde nostalgii! Sunt mulţumită sufleteşte că am ajuns până aici şi voi lupta să merg mai departe, cât mai mult.
Ştiu că nu am făcut suficient. Mi-aş fi dorit să fac mai multe în viaţă. Aici intervine o latură ceva mai dificilă de analizat. Întrebaţi-i pe cei care au avut totul şi n-au realizat nimic. Dacă toţi ar fi încercat să facă ceva util, azi omenirea ar fi mult mai departe. Sunt destul de mulţi care aşteaptă să li se dea totul, dar nu dau societăţii nimic în schimb. Am avut şi voi avea respect pentru cei care şi-au înfruntat destinul, mergând înainte prin cele mai mari şi multe greutăţi.

Uitându-vă în urmă, aveţi regrete?
- Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine, dar regret că nu am reuşit să dau mai mult. Uitându-mă în urmă, nu îmi pare rău decât de faptul că nu mi-am folosit la maxim timpul pe care l-am avut în trecut.

Ce le-aţispune celor care abia acum încep săscrie?
- Să citeascăcât mai mult posibil, apoi să-şi fa curajul săîmpărtăşească lumii întregi ceea ce gândesc, scriind. E un drum greu, dar... dacă talentul şi dorinţa de a scrie sunt reale şi puternice, atunci sunt pe drumul cel bunşi meritătoată osteneala.

place săcălătoriţi şi dacă da, ce ţări aţivizitat şi care dintre ele v-auplăcutcel mai mult?
- Cred că fiecare ţarăeste frumoasă, însă Romania - prin frumuseţea ei naturală, prin amintirile copleşitoare ce mi le trezeşte orice colţişor pe unde am pus piciorul de câte ori am făcut o excursie sau un concediu cu familia - nu are egal!
În 2008 am fost cu o prietenă în Grecia, timp de 10 zile. Dacă mai stăteam o zi, simţeam că mor de dorul de ţară. Sigur că mi-a plăcut foarte mult Grecia. A fost prima ţară străină şi singura pe care am vizitat-o până la vârsta asta. Fericiţisunt cei ce pot călători! Nu am scris nimic despre această călătorie. Probabil că am vrut să rămână doar în sufletul meu. Poate că acum, după ce au trecut doi ani de la această călătorie, voi încerca să scriu impresiile ce mi le-a lăsat excursia în Grecia.

Ce hobby-uri aveţi?
- Multe… dar cel mai mult îmi place să citesc şi să scriu. Câteodată stau şi 12 ore în faţa leptopului
pentru acest motiv.Multe lucruri îmi plac: muzica şi dansul îmi aduc energie şi optimism, călătoriilemăfac fericităşi măinspirăîn cărţilemele. Îmi place să cânt, să merg laspectacole, să joc table, să vizitez oraşele ţării mele dragi şi prietenii pe care îi am acolo, îmi plac drumeţiile, întâlnirile cu prietenii, îmi place orice ţine de frumos.

Cum relaxaţila sfarşitulunei zile lungi si obositoare?
- Depinde de starea mea sufletească din ziua respectivă şi de ce posibilităţiîmi oferă momentul acela.
Uneori o ascult pe Angela Similea. O ador din tinereţe şi încă mai sunt fană a ei. Îmi place toată muzica uşoară românească, ascult cu plăcere şi George Enescu, Ciprian Porumbescu, Ludvik Van Beitowen, Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Bony M, ABBA, etc. Îmi place în general muzica de calitate... Cândsituaţia financiară îmi permite, merg la reflexoterapie sau la bioenergie, acupunctută - care sunt necesare câteodată.

Sunteţi optimistă?
- Îngeneral sunt optimis, în ciuda dificultăţilor prin care trecem cu toţii. Sunt foarte pozitivistă şi mereu cu zâmbetul pe faţă.

Cumpetreceţi timpul liber?
- Scriind şi visând că într-o zi va fi mai bine, că îmi voi răspunde la multele întrebări, şi sperând că oamenii vor deveni mai buni.
De câţiva ani, parcă timpul trece mai repede ca altădată. Ar trebui ca noi, oamenii să avem două vieţi, ca să avem timp pentru toate...

Ce planuri de viitor aveţi?
- Lucrez la o carte de bucate, am început un alt roman, vreau să scriu şi poveşti pentru copii, nuvele şi povestiri... Am planuri mari, dar vreau să le duc la bun sfârşit în tihnă. Simt că timpul are încă răbdare cu mine. Un sentiment minunat! Aceste cărţi vin să-mi întărească convingerea că pot trece prin aceste vremuri, fără să mă las supusă de greutatea lor.

În final, v-aşruga săspuneţi câteva cuvinte celor ce vă cunosc şi nu numai.
- Mi-aş dori să trecem cu bine de momentele de criză prin care suntem obligaţi să trecem, să fim mai uniţi, să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, să ne respectăm unii pe alţii şi să nu-l uităm niciodată pe Dumnezeu. Numai cu ajutorul Lui, vom depăşi orice obstacol în viaţă.
Şi nu în ultimul rând, vreau să mulţumesc celor de lângă mine şi celor care m-au îndemnat să-mi aduc creaţiile în centrul atenţiei, în mâinile cititorilor, în sufletele lor.
Tuturor, le doresc multă sănătate şi numai bine! Şi le mai dau un sfat: să-şi trăiască viaţa la maxim, să-şi urmeze dorinţa inimii, să realizeze că fiecare în parte este unic!

Vă mulţumesc pentru sinceritatea dumneavoastră şi vă doresc să publicaţi cât mai multe cărţi.

Georgeta Nedelcu – Craiova