- Doamna Georgeta NEDELCU, bine aţi venit la Radio
Craiova. Mă bucur să vă am invitată!
Iată, că pe piaţa craioveană - în primul rând - aţi
venit cu un volum de versuri. Este primul dumneavoastră volum de
versuri.
- Bine v-am găsit! Da, este prima carte de poezii
pe care am scris-o. Anul trecut mi-a apărut roman intitulat:
,,Exmatriculat din viaţă!”, iar acest
volum de poezii se numeşte: ,,Cenuşa unui
suflet”.
De unde această polivalenţă? Dragoste şi
pentru
poezie şi pentru proză?
- M-au fascinat de la bun
început cărţile cu poezii. Mi-am zis că trebuie să încerc să scriu
şi eu poezie şi din acel moment nu am mai încetat să scriu. De
fapt, cred că mama m-a născut cu creionul în mână. Îmi plăcea să
scriu de mică. Am început să scriu proză şi poezie de când eram
prin clasele elementare. În momentele de linişte şi repaus, citesc
sau scriu. Ce altceva aş putea să fac mai bine între cei patru
pereţi, decât să fac ceea ce fac acum?
Care sunt rădăcinile
dumneavoastrăpoetice?
- Cred că toţi românii ne-am născut
poeţi. Fiecare dintre noi este o poezie…
În viaţă am trecut prin multe,
însăam
rezistatdoar pentru
căscrisulm-a
salvat, mi-a dat energia
necesară, m-a ridicat atunci
când nu mai puteam...
Dorinţamea este
sălas ceva
în
urmă.
Cum şi când aţi început să scrieţi în mod
serios?
- Când eram în clasele
elementare,scriam poezii pentru un ,,Făt-Frumos”
imaginar sau vreunui coleg de care mă îndrăgostisem - fără ca
cineva să ştie acest lucru - adică
scriamdoar pentru mine. Nici nu
îndrăzneam să visez că voi avea vreodată o carte în mână pe care va
fi scris numele meu.
Atunci când scriu poezii, când versul atinge
esenţa gândurilor mele, mă minunez şi mă simt copleşită de felul în
care sufletul meu se întrepătrunde cu versul. Am strâns foarte
multe poezii pe multe caiete, de-a lungul timpului. Ceva mai târziu
- adică după ce am ieşit la pensie şi aveam tot timpul din lume să
fac ce vreau, am început să mi le aşez într-un document pe
calculatorul ce îl primisem în dar de la fiul
meu cel mic.
Dupa moartea soţului meu - în decembrie 1996 - şi
a mamei mele - în octombrie 2003 - am trecut
printr-o perioadă foarte grea. Tata decedase pe
când aveam doar 12 ani, aşa că am rămas fără
ambii
părinţi şi m-am simţit extrem de izolată şi
îndepărtată de rădăcinile mele. Anul 1996 şi anul 2003
au
fost cei mai devastatori ani din viaţa mea,
din multe puncte de vedere. Poate cele mai grele momente din viaţă,
vor rămâne nespuse... Am trecut printr-o
perioadă foarte dificilă, în care nu-mi mai vedeam rostul vieţii.
Un sentiment de groază mi se cuibărise în suflet, însă cu ajutorul
familiei şi al copiiilor mei, am trecut peste acele
momente.
Când m-am mai liniştit, am decis să public o mică parte
din tot ceea ce am scris cu mulţi ani în urmă, pentru a rămâne o
amintire peste timp celor dragi şi pentru a-mi împărtăşi dragostea
de care sunt înconjurată.
Seriozitatea mi s-a accentuat când o
prietenă mi-a cerut să scriu povestea vieţii ei. Astfel a luat
naştere primul meu roman ,,Exmatriculat din via!”- carte ce conţine
drama acestei femei. Romanul este scris după notiţele ei. Această
cartea înseamnat un pariu câştigat cu mine
însămi, conştiinţa faptului că sunt în grafic şi că, în ciuda
tuturor vorbelor şi reacţiilor celor ce nu înţeleg de ce atâta
străduinţă de a nu face pauze, de a merge înainte cu orice preţ,
este faptul că las un semn al trecerii mele pe pământ şi
confirmarea că nu fac umbră pământului degeaba.
În ce an aţi debutat şi cu ce anume?
- Intrând pe Internet, am cunoscut diferite
persoane - multe dintre ele devenindu-mi prieteni. Aşa
s-a întâmplat şi cu cel care avea să-mi
tipărească romanul. Tot pe Internet ne-am cunoscut –
este un om deosebit, un om care lucrează la o editură.
Şi din discuţiile purtate cu el, am hotărât de comun acord să îi
trimit documentul (romanul) pentru a-l citi. I-a plăcut atât de
mult, încât a dorit să mă ajute. Şi astfel a apărut primul meu
roman intitulat:,,Exmatriculat din viaţă" - roman ce
a fost tipărit şi lansat la Iaşi, în 10 octombrie
2008. Am colaborat la diferite publicaţii pe Internet,
prin intermediul cărora am publicat multe poezii şi
proză.
Câte poezii aţi compus până
acum?
- Am foarte multe poezii, dar nu le-am numărat şi nici
nu cred că e importantă cantitatea, ci calitatea lor.
Care sunt principalele teme pe care le
abordaţi şi dacă sunteţi o persoană ordonată în
ceea ce priveşte scrisul?
- Am scris din durere, din disperare… din
singurătate... din iubire. Sunt o persoană
foarte ordonată, însă în ceea ce priveşte scrierile mele, mi le
ordonez doar atunci când le pun într-un document pentru a fi
trimise la editură,spre publicare. În tot ceea
ce scriu,există subiecte şi despre
natură şi viaţa cotidiană în care trăim, despre ură,
iertare, despre flori, dorinţa pentru pace şi
suferinţă. Exemplele le iaudin viaţa de
zi cu zi.
Cum
reacţioneazăcititorul la poeziile
dumneavoastră?
- Nu de puţine ori i-am întrebat pe cei ce
ajung să-mi descopere cuvintele şi tot de atâtea ori ştiu şi
răspunsul, deoarece postez foarte des pe Internet şi
văd reacţiile cititorilor după comentariile pe care le
fac. Pentru a nu evita întrebarea, voi preciza faptul că cei
care mi-au fost alături la lansarea cărţilor mele,
m-au felicitat, transmiţându-mi îndemnul de a scoate cât mai
multe cărţi.
Cine este cel mai
buncritic al operelor
dumneavoastră(în
afarăde
dumneavoastră)?
- Consider că cititorii sunt cei mai
buni critici. Cei care mă apreciază nu sunt critici
literari, dar mie îmi este suficient să mi se spună : ,,Mă regăsesc
în tot ce scrii aici”. Nu pot să-mi doresc mai mult. Înseamnă că
poezia mea a ajuns unde mi-am dorit.
Aveţio imagine anume, o
metaforăcare ar
descrie în
câtevacuvinte poezia
dumneavoastră, care
v-ar defini
stilul?
- În general, am multe imagini care se
schimbă mereu. Probabil este o metamorfoză
continuă… Este evident că ceea ce am scris cu
mult timp în urmă, are o altă configuraţie.
De-a lungul timpului şi omul se
schimbă cu gândurile lui.
Cred că fiecare are un stil
anume de a scrie. Frazele se nasc şi devin poeme după o
rigurosă ,,sculptură”, apoi ajung în mâna cititorilor. E
ceva ce s-a format dintr-un mine trecut prin
mulţimeade lecturi şi încercări mai bune
sau mai puţin bune, de a scrie cât mai bine, de a
mă perfecţiona.
Preferaţisăfiţisingurăatunci
cândscrieţisau
săascultaţimuzică?
Petreceţiun anumit timp pentru a
rescrie un vers sau văiese
din prima?
- Ca să scriu, trebuie să am lângă mine o
carte (fără a o răsfoi), indiferent că e proză sau poezie,
indiferent dacă sunt singură sau cântă muzica. Mă inspir din
evenimentele de peste zi, din dialogurile
cotidiene, ştiri, diverse emisiunui
şi dacă îmi place o frază,
onotez, dar ca să finisez o poezie îmi trebuie linişte
desăvârşită.
Cum
procedaţipentru a ajunge de la o
foaie de hârtie albă la un poem finalizat?
- Îmi aleg un subiect anume şi restul vine
de la sine. Fiecare creaţieare valoarea ei. Unele
poeme nu au nevoie de prea multe corecturi, pe altele
le corectez de două-trei ori, însă dacă nu te opreşti
din corectat, lucrarea îşi poatepierde farmecul
original, devenind fadă. Cateodată,
oricât m-aş strădui, nu-mi iese poezia aşa cum aş vrea
şi atunci apelez la un bun prieten care este un bun critic
literar şi un bun corector, căruia vreau să îi mulţumesc pe această
cale pentru ajutorul inestimabil pe care
mi-l oferă.
În primul
dumneavoastrăvolum de poezii, aţi
scris multe poezii adresate Domnului Iisus. Sunteţi
credincioasă?
- Cel mai mult m-am apropiat de Dumnezeu după ce
am pierdut pe soţul meu şi nu de puţine ori am primit sprijin din
partea Lui. Nu pot renunţa la a mă închina lui Hristos, cu poezia
mea. Singura salvare, singura mângâiere este credinţa, dar cine nu
are nici această lumânare în mână, ar putea să înnebunească la
gândul nopţii veşnice! Cât de nefericit este omul al cărui suflet
şi-a pierdut simplitatea!...
Aţi fost
încurajată de cei din jur să
scrieţi sau ajutorul a venit de la Dumnezeu?
- Aş putea spune şi una şi alta, dar
încrederea în Dumnezeu este mai presus de orice. Este cel mai
preţios dar divin, primitde la Domnul. La început,
singura persoană care m-a încurajat să scriu a fost cel care
m-a ajutat să public primul meu roman. A fost visul
meu să îmi văd numele pe carte şi sunt sigură
că aici a contribuit şi Dumnezeu. Îmi pare rău că nu am avut
ocazia să public mai demult, dar sper ca timpul să mai
aibă răbdare cu mine şi Bunul Dumnezeu să mă îngăduie încă
mulţi ani de
acum încolo. Simt că mai am multe de spus, de
dăruit…
În ce
măsură, sentimentele
pe care le exprimaţi în poezie, reprezintă
faţetele
personalităţii d -
voastră,ca femeie, ca iubită, ca mamă,
ca româncă?
- În general, poezia mă reprezintă în
totalitate. Ea reflectă starea mea de spirit şi etapele prin
care trece sufletul şi întreaga mea fiinţă.
Au existat
şi momente
cândaţifi
vrut
săabandonaţi?
- Nu. Dacă un poem îmi ia mai mult
timp, asta se întâmplă datorită împrejurărilor imperative, dar ca
să abandonez scrisul, niciodată!
Care a fost cea mai mare provocare de
pânăacum, ca
poet?
- Acest interviu! Glumesc, desigur,
deşirecunosc că nu a fost
chiar uşor. Primul meu interviu televizat
a avut loc în Bucureşti, la TVRM, interviu ce mi-a fost luat de
Victoriţa Duţu, în 29 septembrie 2009, cu ocazia promovării
romanului ,,Exmatriculat din viaţă!”. Apoi am avut
încă trei interviuri emoţionante:
interviul televizatde la TVS
Craiova, dupălansarea din 14 noiembrie
2009 a primului meu volum de versuri - ,,Cenuşa uni suflet”,
cel de la Oltenia 3TV, cu ocazia
aceluiaşi eveniment şi cel de la TVR Craiova în 5 februarie 2010,
din acelaşi motiv. Toţi mi-au spus că m-am descurcat
bine, deşi sunt extrem de
emotivă.
Niciodată nu m-am crezut a fi ,,poetă”; nu cred că am cu
adevărat un mare talent, cred doar că am o anume sensibilitate,
imaginaţie şi din când în când am ceva de spus şi mai ales, am
multă dragoste de dăruit!
Cum
văpromovaţipoemele?
- Sunt invitată la
radioul şi televiziunile locale, dar cel mai mult postez pe
Internet, pentru ca cititorii să îşi spună impresiile asupra
subiectelor postate de mine. Cea mai mare provocare
ca
poet, este aceea de a-mi depăşi propriile limite. Nu să
scriu şi să-mi promovez cărţile îmi este greu, ci să le vând. De
aceea, am deschis un blog pe Internet, la adresa :
-http://cenusaunuisuflet.blogspot.com/, unde îmi postez
unele dintre lucrări.
Cititorii mă mai pot găsi pe Internet şi pe aceste
situri:
-http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/listuser=2pxoltvn6gl6p
-http://nicustancu48.ning.com/profiles/blog/list?user=2pxoltvn6gl6p&start=20
Dacă doresc să afle cât mai multe despre mine, nu le
rămâne decât să scrie numele meu pe Internet şi vor găsi destule
răspunsuri.
Cine e poetul
dumneavoastrăpreferat?
- Poetul
meupreferat a fost şi va rămâne -
Adrian Păunescu, dar sunt
mulţipoeţi pe care-i citesc cu drag:
Mircea Cărtărescu, Romulus Cojocaru,
Rudyard Kipling, Bacovia, Marin
Preda, etc. Fiecare floare are frumuseţeaei,
fiecare poet are mesajul şi
măiestria lui.
Orice carte citită care mă
face săcomunic cu mine, să
măvăd pe mine prin prisma a ceea ce
citesc, să urmărescpersonajele
şi săîmi simt mintea
intervenind, devine o pasiune şi o apreciez cu
foarte mult interes.
Ce văface
fericită?
- Sunt unul dintre oamenii fericiţi care au
trăit evenimentul de a păşi din mileniul doi, în mileniul
trei.
Citesc foarte mult pe Internet. În mod
deosebit îmi place cum scrie Nicoleta Tarantus, cu privire la
fericire:,,Pentru a fi
fericitătrebuie
sătrăieştiviaţacu
inima, nu cu mintea.
Sănătatea şi
confortul
sunt
celemai
importantelucruri
pentru mine.
Răsfăţul,
viaţaîndestulată,
lipsităde
griji - acestea
înseamnăfericirea
pentru
mine.Ştiu
căfericirea
nu este
uşorde
atins, dar
dacăştii
sălupţişi
săcrezi,
cu
siguranţăcă
vei ajunge acolo
unde îţi doreşti.De multe ori
am crezut
cănu
mai pot face
încăun
pas
înainte,
dar sunt omul care face
catotul
să
fieposibil”.
Sunt
fericităatunci
cândfac
ceea ce
îmi
place,
când
sunt
înconjuratăde
cei pe care
îi
iubesc,
când
am
speranţeşi
când mă
trezesc
în fiecare
dimineaţăcu
încăun
motiv în
plus pentru a
lupta cot la cot cu
viaţa.
Trăiescacum
o
perioadăfrumoasă,
nu
căaltele
n-ar fi fost frumoase, dar pe asta o
conştientizezaltfel
decâtpe
precedentele. O fi poate
şi
un prag... Nu al
vârsteişi
nici al femeii,
căar
fi prea simplist. Cred
căe
un prag al
vieţiimele.
Sunt
liniştită,
foarte
echilibrată,
mi-am
găsitun
soi de confort personal, ceea ce cred
căe
baza
tuturorviselormele.
Un sentiment minunat! Sunt
fericităcădatorităInternetului,
am cunoscut
mulţi
oameni
minunaţipe
care
îi
asigur de
toatăconsideraţiaşi
dragostea mea!
Cine
este
Georgeta
Nedelcuîn...
viaţade
zi cu zi?
- Sunt un om obişnuit cu
defecte şi calităţi, iubesc viaţa, oamenii şi tot ce mă-nconjoară,
sunt ofemeie
obişnuităcare se
împarte
între scris,
cumpărături,
lansăride carte, emisiuni tv,
vizite la prieteni, o femeie
optimistă,
plinăde
viaţăcare se
bucurăde fiecare
clipă, oriunde s-ar afla. O
femeie a zilelor noastre, dar... cum probabil
v-aţidat seama,
plinăde nostalgii!
Sunt mulţumită sufleteşte că am ajuns până aici şi voi
lupta să merg mai departe, cât mai mult.
Ştiu că nu am făcut suficient. Mi-aş fi dorit să fac mai
multe în viaţă. Aici intervine o latură ceva mai dificilă de
analizat. Întrebaţi-i pe cei care au avut totul şi n-au realizat
nimic. Dacă toţi ar fi încercat să facă ceva util, azi omenirea ar
fi mult mai departe. Sunt destul de mulţi care aşteaptă să li se
dea totul, dar nu dau societăţii nimic în schimb. Am avut şi voi
avea respect pentru cei care şi-au înfruntat destinul, mergând
înainte prin cele mai mari şi multe greutăţi.
Uitându-vă în urmă, aveţi regrete?
- Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine, dar
regret că nu am reuşit să dau mai mult. Uitându-mă în urmă, nu îmi
pare rău decât de faptul că nu mi-am folosit la maxim timpul pe
care l-am avut în trecut.
Ce
le-aţispune celor care abia
acum încep
săscrie?
- Să citeascăcât
mai mult posibil, apoi să-şi facă curajul
săîmpărtăşească lumii
întregi ceea ce gândesc,
scriind. E un drum greu, dar... dacă
talentul şi dorinţa de a scrie sunt reale şi
puternice, atunci sunt pe drumul cel
bunşi
meritătoată
osteneala.
Văplace
săcălătoriţi şi dacă
da, ce ţări aţivizitat
şi care dintre ele
v-auplăcutcel
mai mult?
- Cred că fiecare
ţarăeste frumoasă, însă
Romania - prin frumuseţea ei
naturală, prin amintirile copleşitoare ce
mi le trezeşte orice colţişor pe unde am pus piciorul de câte
ori am făcut o excursie sau un concediu cu familia - nu are
egal!
În 2008 am fost cu o prietenă în Grecia, timp de
10 zile. Dacă mai stăteam o zi, simţeam că mor de dorul de ţară.
Sigur că mi-a plăcut foarte mult Grecia. A fost prima ţară străină
şi singura pe care am vizitat-o până la vârsta asta.
Fericiţisunt cei ce pot călători!
Nu am scris nimic despre această călătorie. Probabil că am
vrut să rămână doar în sufletul meu. Poate că acum, după ce au
trecut doi ani de la această călătorie, voi încerca să scriu
impresiile ce mi le-a lăsat excursia în Grecia.
Ce hobby-uri
aveţi?
- Multe… dar cel mai mult îmi place
să citesc şi să scriu. Câteodată stau şi 12 ore în faţa
leptopului
pentru acest motiv.Multe
lucruri îmi plac: muzica şi dansul îmi aduc energie
şi optimism,
călătoriilemăfac
fericităşi
măinspirăîn
cărţilemele. Îmi place să
cânt, să merg laspectacole,
să joc table, să vizitez oraşele ţării mele dragi şi
prietenii pe care îi am acolo, îmi plac drumeţiile, întâlnirile cu
prietenii, îmi place orice ţine de frumos.
Cum
vărelaxaţila
sfarşitulunei zile lungi si
obositoare?
- Depinde de starea mea sufletească
din ziua respectivă şi de ce
posibilităţiîmi oferă momentul
acela.
Uneori o ascult pe Angela Similea. O
ador din tinereţe şi încă mai sunt fană a ei. Îmi place toată
muzica uşoară românească, ascult cu plăcere şi George
Enescu, Ciprian Porumbescu, Ludvik Van
Beitowen,
Bach, Wolfgang Amadeus
Mozart, Bony M, ABBA,
etc. Îmi place în general
muzica de calitate... Cândsituaţia
financiară îmi permite, merg la
reflexoterapie sau la bioenergie, acupunctută
- care sunt necesare câteodată.
Sunteţi
optimistă?
- Îngeneral sunt
optimistă, în ciuda dificultăţilor
prin care trecem cu toţii. Sunt foarte pozitivistă şi mereu cu
zâmbetul pe faţă.
Cumvăpetreceţi
timpul liber?
- Scriind şi visând că într-o zi va
fi mai bine, că îmi voi răspunde la multele întrebări, şi sperând
că oamenii vor deveni mai buni.
De câţiva ani, parcă timpul trece mai
repede ca altădată. Ar trebui ca noi, oamenii să avem
două vieţi, ca să avem timp pentru toate...
Ce planuri de viitor aveţi?
- Lucrez la o carte de bucate, am început un alt
roman, vreau să scriu şi poveşti pentru copii, nuvele şi
povestiri... Am planuri mari, dar vreau să le duc la bun sfârşit în
tihnă. Simt că timpul are încă răbdare cu mine. Un sentiment
minunat! Aceste cărţi vin să-mi întărească convingerea că pot trece
prin aceste vremuri, fără să mă las supusă de greutatea
lor.
În final,
v-aşruga
săspuneţi câteva
cuvinte celor ce vă cunosc şi nu numai.
- Mi-aş dori să trecem cu bine de momentele de
criză prin care suntem obligaţi să trecem, să fim mai uniţi, să ne
iubim aproapele ca pe noi înşine, să ne respectăm unii pe alţii şi
să nu-l uităm niciodată pe Dumnezeu. Numai cu
ajutorul Lui, vom depăşi orice obstacol în
viaţă.
Şi nu în ultimul rând, vreau să
mulţumesc celor de lângă mine şi celor
care m-au îndemnat să-mi aduc creaţiile în centrul atenţiei, în
mâinile cititorilor, în sufletele lor.
Tuturor, le doresc multă sănătate şi numai bine! Şi le
mai dau un sfat: să-şi trăiască viaţa la maxim, să-şi urmeze
dorinţa inimii, să realizeze că fiecare în parte este
unic!
Vă mulţumesc pentru sinceritatea dumneavoastră şi vă
doresc să publicaţi cât mai multe cărţi.
Georgeta Nedelcu – Craiova