E noaptea târziu, e vară și cald, iar eu abia am terminat de
citit Întreab-o pe Alice, dar cartea m-a convins să
redeschid calculatorul în toiul nopții, asta ca să îmi însemnez
gândurile despre carte cât sunt proaspete. Adevărul este că
personajul principal din carte nu se numește Alice, nici măcar nu
știm cum o cheamă pe protagonistă, de fapt nici nu contează.
Inițial am fost de-a dreptul reticentă în privința cărții, mă
gândeam că va fi o carte cinematografică (scrisă pentru a se
realiza o ecranizare după ea), dar m-am înșelat. Valoarea literară
în sine a cărții este de-a dreptul grozavă, probabil datorită
introspecției psihologice a protagonistei.
Adolescenta asta, eu am s-o numesc Alice ca să ne fie mai
ușor, e cât se poate de normală. Merge la un liceu undeva în
Statele Unite ale Americii, acțiunea are loc prin anii 60-70, tatăl
ei e profesor universitar, are o familie fericită.
Nenorocul lui Alice este că invitată la diferite petreceri ,
începe să consume droguri, în primele faze din curiozitate, apoi
devine dependentă, chiar dacă din ce ne spune ea în jurnal,
vinovăția pentru consumul lor este mare.
"Imediat am început să plutesc în altă sferă, altă lume, altă stare. Lucrurile fugeau de mine și se aruncau asupra mea, tăindu-mi raspirația ca o picătură de apă într-un lift de mare viteză. Nu puteam deosebi între ce era real și ce nu."
Ajunge chiar dealer în propria școală și pentru a scăpa o
vreme de consecințe, fuge de acasă. Ajunge să cunoască viața pe
stradă și sexul, momente în care drogurile devin mai importante
decât hrana și apa.
Se repune o vreme pe picioare cu ajutorul unei amice, deschid
un magazin de haine, dar drogurile fac parte din viața
amândurora.
Întoarsă acasă, în orașul natal, drogurile încep să aibă
repercursiuni asupra lui Alice. Chiar dacă ea încearcă din
răsputeri să se țină departe de ele, ceilalți consumatori din
liceul ei o vor chinui pentru că vrea să lase.
"sunt doar o părticică infimă dintr-o realitate plină de durere."
Durerea cauzată de decesul bunicilor materni, răzbunarea altor
tineri cosumatori de droguri dar și insecuritatea tipică
adolescenților o vor arunca pe Alice direct într-un ospiciu pentru
dezintoxicare.
"10 aprilie
Acum am un scop, mă simt mult mai puternică. De fapt, mă simt mai puternică pe zi ce trece. Poate că acum pot într-adevăr să ți piept drogurilor, și nu doar să mă amăgesc pe mine însămi, așa cum am făcut înainte."
Gândurile acestei fete, despre care se stipulează că ar fi
într-adevăr reale, și că jurnalul ar fi fost scris de o adolescentă
consumatoare de droguri, sunt de o profunzime extraordinară.
Am mai găsit o introspecție și o observație personală atât de
fină și curat scrisă doar în Jurnalul Annei
Frank.
Cartea este un semnal de alarmă pentru efectele pe care
drogurile le au asupra tinerilor și nu numai. Alice descrie foarte
bine senzațiile pe care un consumator de substanțe interzise le
poate avea, nu știu exact ce senzații are o persoană în astfel de
circumstanțe, dar descrierile din carte sunt foarte
credibile.
Întreab-o pe Alice (Go Ask Alice, în original) a
apărut în anul 1971, odată cu perioada Hippie, probabil că atunci
adulții au început să realizeze că între ei și noile generații apar
anumite barirere de comunicare, iar tinerii își găsesc refugiul din
ce în ce mai frecvent în droguri.
Go Ask Alice este un vers preluat din melodia
celor de la Jefferson Airplain - Two rabbit.
Piesa face aluzie la cartea Alice în Țara
Minunilor, în care Alice mănâncă diferite susbstanțe,
inclusiv ciuperci, iar trăirile ei ar fi de fapt metafore ce
reprezintă senzații pe care le au consumatorii de droguri.
Până la urmă, Întreab-o pe Alice a stârnit
numeroase controverse editoriale, mulți spun că autorul ar fi
femeia care a publicat cartea, dar ea se scuză și spune că faptele
din jurnal sunt veridice, iar ea a omis anumite nume și date care
să ducă la adolescentă (despre care se spune că ar fi decedat la
scurt timp după ce editorul a primit manuscrisul) și familia
ei.
Fapte reale sau nu, cartea este extrem de bine scrisă, iar
acțiunea foarte credibilă.
V-o recomand.
***
Coi ce mai citiți?
Canicula asta este un pretext extraordinar pentru mine ca să
stau închisă în casă, lângă ventilator și să citesc.
