În anul 1937, viața părea să-i surâdă statornic
viitorului Rege Mihai I: era un Principe tânăr și frumos, adorat de
popor, având în perspectivă urcarea pe tronul unei țări pornite pe
calea prosperității și a civilizației.
La împlinirea vârstei de 16 ani, pe când se pregătea să
intre în armată, Guvernul, prin Ministerul Aerului, cunoscând
pasiunea pentru mecanică a Principelui, a hotărât să-i dăruiască un
automobil de marcă.
Regele Mihai la volanul Jaguarului
În 1937, firma englezească Standard Swallow, din care
s-a născut prestigioasa uzină Jaguar, a început fabricarea
modelului SS Jaguar 100, din care s-au produs, între 1937 și 1941,
un număr de 116 exemplare. Primul dintre acestea a fost oferit de
Guvern Marelui Voievod de Alba-Iulia.
"Jaguar SS100 - 1937 publicity photo" by Source
(WP:NFCC#4). Licensed under Fair use via Wikipedia -
https://en.wikipedia.org/wiki/File:Jaguar_SS100_-_1937_publicity_photo.jpg#/media/File:Jaguar_SS100_-_1937_publicity_photo.jpg
Destinul întortocheat al acestei mașini îi conferise
dintru început caracterul unei mașini de colecție: este nu numai o
mașină regală, nu numai o creație superb desenată și excelent
dotată tehnic, ci și prima dintr-o serie foarte scurtă. Încă un
amănunt: este primul automobil pe calandra căruia apare vestita
figurină-jaguar care, de-atunci, împodobește mașinile de această
marcă.
Amănuntele tehnice ale acestei minuni pot fi găsite în
cartea lui Radu Portocală, Istoria întortocheată a Jaguarului
Albastru, care va apărea foarte curând sub sigla editurii
Vremea. Destul să spunem că, la vremea ieșirii din ateliere,
atingea 164 km/h, viteză pe care o poate atinge și astăzi, în urma
unei restaurări pe cât de minuțioase pe atât de costisitoare, care
i-a redat pe deplin calitățile inițiale.
Splendoarea mașinii regelui Mihai i-a atras încă de la
început admirația nemărginită a multor fani. Unul dintre cei mai
pasionați, inginerul Alexandru Frim, mai cunoscut ca îndrăznețul
aviator Dudu Frim, pilot de încercare la I.A.R. Braşov, campion
naţional şi mondial de bob și participant la curse auto, a reușit
să cumpere Jaguarul în 1945.
Dudu Frim (worldwar2.ro)
Mirobolantele proiecte de participări cu automobilul la
curse internaționale au fost aduse la neant de noile condiții
politice din România, care pentru Alexandru Frim s-au tradus în
închisoare și consecvente persecuții.
Dudu Frim la volanul Jaguarului (worldwar2.ro)
În 1963, Frim vinde automobilul, deja aflat într-o stare
nu prea bună de conservare, unui alt mare pasionat, avocatul Toma
Suciu din Cluj. Vânzarea nu a decurs fără peripeții, descrise de
asemenea în cartea lui Radu Portocală.
Jaguarul, vopsit în galben, la vremea când era în posesia
avocatului Toma Suciu
(mulțumiri Oanei Suciu, care ne-a comunicat
fotografia)
De la văduva avocatului o cumpără autorul cărții în
1973, după alte aventuri nu lipsite de intervenția miraculoasă a
hazardului. Începe o lungă și frustrantă campanie de restaurare a
minunăției, adăpostite între timp prin curțile prietenilor și,
uneori, chiar pe câte o stradă mai liniștită.
Din această perioadă datează amintirile mele legate de
Jaguar, lângă care stăteam lungi după-amiezi de vară sub un copac
de pe strada Dogarilor, alături de viitorul jurnalist și de vreo
trei prieteni de-ai lui pasionați de automobile, care meștereau cu
râvnă în speranța de a reface splendoarea adormită a mașinii
regale.
Regele Mihai - un pasionat de mecanică
Din când în când, dărâmați de căldura toridă a verilor
bucureștene, ne duceam cu toții la câteva case distanță, să ne
răcorim în vila ex-somptuoasă a unui general din alte vremuri, al
cărui fiu (doctor în drept de la Bonn, dacă nu mă-nșel), se
recalificase cu succes în meseria de tinichigiu auto. Fostul jurist
actualmente om al muncii din București (vorba lui Ilf și Petrov) ne
întâmpina îmbrăcat în haine ponosite. Mă fascinau papucii lui de
casă, de fapt niște pantofi cărora le dispăruse călcâiul, presat
prin îndelunga călcare asupră-i. Fojgăia amabil în jurul nostru,
aducându-ne apă la gheață și mici tratații, interesându-se de
progresele în restaurarea automobilului și oferind mici sfaturi
profesionale tinichigerești.
Nu mult după aceea, Radu Portocală, nemaisuportând
atmosfera plină de neprevăzut în care trăia în „cea mai dreaptă
dintre orânduiri”, și-a rugat rudele sus-puse de la Atena să
intervină pentru eliberarea lui de sub oblăduirea comunismului. A
plecat la Atena, apoi s-a stabilit la Paris.
Printr-un mic miracol – ca și celelalte de care e plină
istoria Jaguarului – a reușit să scoată automobilul din
România.
Au urmat peripețiile restaurării în Anglia, cu piese
originale și potrivit specificațiilor de epocă, urmate de bucuriile
expunerii mașinii în expoziții internaționale.
MS Regele Mihai și Radu Portocală alături de Jaguarul SS
100
Emoționant a fost momentul din 1991 în care, în muzeul
de mașini de epocă din cartierul Pantin din Paris, Regele Mihai s-a
reîntâlnit cu mașina tinereții sale, în toată splendoarea ei
regăsită.
Invitat de Radu Portocală să se așeze la volan, Regele a
fost întrebat de un ziarist dacă nu vrea să pornească motorul.
Răspunsul are valoare de exemplu în vremurile noastre, în care nu
numai politețea rafinată, ci chiar și simpla bună-cuviință par a fi
dispărut. „Dacă e de acord proprietarul…” a răspuns Majestatea Sa.
O politețe regală.
Destinul a purtat mai departe Jaguarul SS 100, primul
din serie, către alte orizonturi, către alți pasionați. El există
și astăzi, în eleganța lui regăsită, păstrat cu sfințenie într-o
colecție de preț.
Jaguarul Regelui Mihai rămâne pe vecie subiect de
legendă, unul dintre acele obiecte cu destin excepțional, încarnând
frumusețea tehnică a unei epoci, alături de substanța istoriei
lungului timp în care i-a fost dat să ființeze.
Întreaga poveste este istorisită cu nostalgie în cartea
lui Radu Portocală. O carte-portret a vremurilor care, deși încă
fragil ancorate în prezent prin asemenea mărturii păstrate, se
pierd, încet dar inexorabil, în urma noastră. O carte care nu are
decât un singur defect: se termină prea repede...
