În sfârșit, una dintre micile comori bucureștene care mi-au bucurat copilăria și-a reluat locul în foișorul renovat al Vilei Minovici.
Clopoțeii colorați de cristal sună iarăși diafan, la fel ca atunci când aveam vreo șapte ani și tatăl meu mă ducea de mână până la fântâna Miorița, ca să-i ascultăm împreună.
O amintire frumoasă face din nou parte din viața Bucureștilor și, poate, a copiilor orașului.
Fotografiile clopoțeilor aparțin lui Cristian Oeffner Oprea, căruia îi mulțumesc pentru permisiunea de a le publica pe blog
Din aceleași vremuri îmi aduc aminte cum mă ducea tata la muzeu, unde treceam plini de venerați...