ce nu te omoară

te emasculează îți spui

oamenii se definesc prin derivă

prin neputință

altfel ai muri de câte ori vrei

ai muri când simți că nu se mai poate

și-ai lua viața de la început

mai înțelept și poate

mai odihnit

moartea-i un sfetnic bun

ai muri să te vezi din exterior

așa cum te văd alții

ai muri să-i apari în vis lui Răzvan Andrei

și să-l feliciți pentru raportul lui

către Walt

mereu ți-a fost jenă de aprecieri publice

și recomandări de lectură

i-ai reproșa un singur lucru

din punctul tău de vedere e chiar ok

că poeții se mai călugăresc

și-l reînvie pe Dumnezeu

să nu râdă de ei

orice alegere implică o renunțare

cei care sunt acum lângă tine

au lăsat pe alții în urmă

ai pățit-o și tu

când ai încetat să mai bei

tovarășii vechi de pahar

îți spuneau pocăitul

apoi mai lingeau câte-o bere

resemnați că vor duce ei

toată vina

până la urmă

nu e nevoie de spielberg

și scenarii complexe

cu preistorice Adn-uri

și dinozauri reînviați

e de-ajuns ADN-ul nostru

în care e scris ce nu te omoară

te mănâncă de viu

n-avem nevoie de monștri imaginari

tot ce simțim ne mănâncă de vii

ca o lupoaică ce-și devorează

puii nevolnici să-i poată hrăni

pe cei puternici

când prada nu-i de găsit

nicăieri