Când am decis să plec din casa părintească de la marginea câmpiei și să mă mut în marea capitală, în sufletul meu s-a pornit o luptă între bucuria unui nou început și nostalgia vremurilor de odinioară. Știam că-mi va lipsi aerul curat, verdele infinit care-mi bucura viața de zi cu zi, libertatea de mișcare și oamenii mei dragi. Este adevărat că orice pasăre își părăsește la un moment dat cuibul, iar eu eram în acel punct, porneam pe un nou drum, alături de omul meu iubit, ceea ce-mi dădea curajul de a mă arunca în necunoscut cu bucurie în priviri. Am luam cu mine amintiri neprețuite și cele mai semnificative lucruri, pentru confortul meu și sentimentul de familiaritate.

A fost o adevărată provocare să fac să încapă totul într-un apartament cu două camere. Spațiul de depozitare nu este unul generos, noroc că mă pricep să jonglez cu lucrurile, căci am ochi de des...