nu știu dacă-i de bine sau rău

mă obsedează percepția propriului corp

mă ciupesc de obrajii

înfig ace pe dosul palmei

rod unghii până la carne

ok doare

asta înseamnă că-s viu?

mă oglindesc in vitrinele magazinelor

încerc să mă privesc cu alți ochi

sunt frumos sau urât?

sunt brațele mele groase de-ajuns

cât să trec în ochii lumii bărbat

sunt oasele antebrațului suficient de late

cât să poarte un ceas fără ca el să cadă mereu

pe încheietură

ori sunt fragile ca o lună în ultim pătrar?

merg pe stradă și-n țeasta mea 

se ciocnesc gândurile 

ca un bulgăre de pirită în conca...