Azilurile groazei sunt subiectul cel mai mediatizat în ultimele zile. Ies la suprafață dezumanizarea unora (cei care au torturat anumiți oameni rămași fără apărare în fața abuzurilor) și dezinteresul criminal al altora (de fapt greșesc, pentru că cei din slujba instituțiilor statului – cu rol de a-i proteja pe cei defavorizați de soartă, bănuiesc că au fost cumva interesați să închidă ochii și să creadă că totul le este permis într-un stat devenit moșia unor clanuri mafiotizate).

Se caută vinovați printre cei „mici”, care de fapt sunt victime ale sistemului creat pe relații de vasalitate față de „stăpânul” de moment, pus pe criterii politice, fără legătură cu poziția, rolul sau domeniul de activitate.

Cum puterea dată de competență nu are nimic de-a face într-un astfel de sistem, singura putere este cea dată de obediență – obediența capilor de instituții numiți politic, față de șefii de trib ...