Mi-am ridicat tălpile amorțite de pe solul rece și am fugit. Ajuns periculos de aproape de poarta începuturilor, m-am speriat și mi-am boicotat șansa la fericire. Nu am putut îndura o existență clișeică, lipsită de vidul ce transfigurează durerile și îndulcește praful propriilor descompuneri.

Our wings are burning / How glorious the pain… De trei zile ascult obsesiv melodia și mă adap din baltă, laolaltă cu corbii care mă vizitează în nopțile sfâșiate.

Niciodată nu am știut să creez începuturi. Am știut doar să alimentez tenebre aflate în plină ascensiune. Am știut să mă sfârșesc și să caut poezia în sfârșeala minții și a sufletului. Am știut să urlu spre mine însumi și să mă prefac că nu mă aud, după care să sufăr din cauza alter-ego-ului care mă ignoră.

Am crescut, trăit și murit de multe ori...