,,Azi am plâns cu toamna-n braţe, ca un prunc abandonat
Printre florile de ceară, ce în zori s-au scuturat
Şi m-au mângâiat copacii, legănându-mă pe ram,
Însă nicio mângâiere, leac nu-mi e, că nu te am”. Violeta Petre
Am tot plânsşi am tot plâns, ca un prunc abandonat
Caci de când noi ne-am certat, ochii mei au lăcrimat
...