„Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu.”— James Joyce

Şi stau şi mă gândesc şi încă nu ştiu sigur. Şi totul e-n mişcare şi parcă totul stă.

Cum poţi şti oare? Şi toată lumea şi tot ce mişcă ştiu unde. Şi parcă numai eu nu. Şi totuşi, parcă nici n-ai unde.

Şi daca ai, pentru ce? Şi dacă ştii de ce, nu ştii cum. Şi parcă nu eşti numai tu, şi parcă toţi sunt la fel. Şi te întrebi şi cauţi şi stai şi te gândeşti.

De ce? Că parcă niciodată nu te ajută. Şi stai şi totul se mişcă şi numai tu rămâi. Şi parcă nimic nu mai e la fel, dar parcă nimic nu e mai bine. Şi-ai vrea să faci ceva şi parcă nu ştii ce. Şi daca ştii, chiar crezi că o poţi face? Şi dacă crezi, de ce? Şi totul se schimbă şi nimic nu mai e la fel.

Şi încă mai vrei? De ce?

O viaţă avem şi o viaţă o petrecem descoperind ce vrem să facem într-o viaţă. Şi viaţa trece şi întrebările...