"Cânta, zeita, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,
Patima cruda ce-Aheilor mii de amaruri aduse..."
Homer, Iliada (Cântul I, primele versuri; trad. George
Murnu, 1928)
Cum? Cine? Acesta e mâniosul Ahile? Acesta e cel mai mare erou
al Razboiului troian?
Agamemnon si batrânul Nestor îl privesc fara sa le vina sa
creada.
Nu se poate! Pare mai degraba un copil râzgâiat, furios ca i
se ia jucaria preferata.
E gata sa-i dea lacrimile. Vrea sa se bata. Vrea sa-si scoata,
stangaci, sabia din teaca.
Mai ca duce cu gândul la un mic maior de rosiori, "luând o
poza foarte martiala".
Madam Popescu, alias Athena, intervine: "- Nu ți-am spus să nu
te mai apropii de mașină
când face cafea, că daca te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară
mama?"
Dar nu, nu este Vizita lui Caragiale, este
Iliada lui Homer:
"Pe Ahile-l cuprinse naduful, si-n sine
Stete sa cugete, -n pieptu-i barbat – între doua
s-aleaga:
Ori ca, tragând de la coapsa jungheru-ascutit, sa dea
iures
Pe unii sa-i zvârle deoparte, iar pe Agamemnon sa-l
taie,
Ori sa-si opreasca mânia si cumpatul bun sa-si
pastreze.
Cât sta asa, cugetând la acestea în gând, pentru
sine,
Si da sa traga din teaca jungherul cel lung, iata,
Athena
Se pogorâ jos din ceruri [...]
Numai vazuta de el, iara ceilalti nimic nu
simtira."
Homer, Iliada(Cântul I; trad. Dan Slusanschi,
1998).
Oricum, acesta este mâniosul Ahile imaginat de Rubens:
Peter Paul Rubens – Mânia lui Ahile,
1630-35.
The Samuel Courtauld Trust, The Courtauld Gallery,
Londra.
Mânia lui Ahile...
"Patima cruda ce-Aheilor mii de amaruri aduse;
Suflete multe viteze trimise pe lumea cealalta,
Trupul facându-le hrana la câini si la feluri de
pasari
Si împlinita fu voia lui Zeus..." (trad. G. M.)
Mai nou, alti pictori au imaginat altfel legendara mânie a lui
Ahile:
Cy Twombly (1928-2011) – Razbunarea lui Ahile,
1962 (detaliu)
Ulei, creta si grafit pe pânza; Kunsthaus
Zürich.
"Artistul american Cy Twombly abstractizeaza dramatic mânia
lui Ahile într-o forma care evoca
atât prima litera a numelui sau, cât si vârful unei lancii.
Puterea emotiei lui Ahile pare ca arde din
pânza imensa si se graveaza în liniile zgâriate pe suprafata
tabloului." [Eticheta din expozitie]
Dar de unde atâta suparare?
"Care fu zeul ce-i puse pe ei sa s-apuce de sfada?"
- cum se-ntreaba Homer (trad. G. M.)
Pricina sfadei este ca Agamemnon îi cere lui Ahile sa i-o
cedeze pe Briseis, deoarece el, Agamemnon,
fusese nevoit sa o înapoieze pe Chryseis tatalul ei. Si
Briseis si Chryseis fusesera luate ca prada de razboi.
Doar ca tatal lui Chryseis, Chryses, avea bani multi, o functie importanta si sprijin direct în cele mai înalte sfere, fiind el preotul lui Apollon.
Doar ca tatal lui Chryseis, Chryses, avea bani multi, o functie importanta si sprijin direct în cele mai înalte sfere, fiind el preotul lui Apollon.
La început Agamemnon refuzase sa o înapoieze pe Chryseis,
chiar contra unei mari sume de bani.
Chryses i se plânsese lui Apollon, iar acesta trimisese o
molima în rândul grecilor. Serviciile foarte secrete, alias
profetul Calhas,
aflasera care e cauza si Agamemnon cedase. Dar nu se cuvenea
ca tocmai el, care... (iar îmi vine în minte Caragiale)
sa ramâna fara... , asa ca a cerut-o în schimb pe Briseis.
Ahile a fost si el sfatuit, tot din cele mai înalte sfere,
sa nu se opuna si sa stea molcom. Ceea ce a si facut,
bosumflat fiind însa foarte si zicând:
"Cu voi, eu, (de-a razboiul) nu ma mai joc!"
Iar Agamemenon a trimis doi crainici sa i-o aduca pe
Briseis.
Moment în care Ahile a întors capul, sa nu vada, sa nu
stie:
Doi soli o iau pe Briseis de la Ahile
Basorelief roman (~30 BC – AD 80); British
Museum
Geaba încearca apoi Ulise sa-l convinga pe Ahile sa reia
lupta.
"Nu si nu si nu. Uite, mi-am pus si sabia în cui!"
[Ceea ce e adevarat - vezi stânga sus în imaginea de mai jos.]
"Nu si nu si nu. Uite, mi-am pus si sabia în cui!"
[Ceea ce e adevarat - vezi stânga sus în imaginea de mai jos.]
Ulise încearca sa-l împace pe Ahile
Interiorul unei cani de ceramica cu figuri rosii (~470
BC)
Fabricata în Atica, Grecia, si gasita la Vulci, Italia;
British Museum.
Numai ca fara Ahile, grecii cam iau bataie si troienii ajung
aproape de corabiile grecesti.
Homer ajunge în acelasi timp la cântul XVI al Iliadei,
cânt numit Patrocleia,
caci aici este vorba de lupta si moartea lui Patrocle,
prietenul cel mai bun al lui Ahile.
Pe Patrocle l-am vazut în basorelierul cu Briseis, el fiind
cel care pune mana, consolator, pe umarul fetei.
Patrocle îl roaga acum pe Ahile sa-i împrumute armele, pentru
ca troienii sa creada ca marele erou s-a întors pe câmpul de
lupta.
În luptele crâncene care urmeaza, "Patroclu-n Troieni dete
iama, cu gânduri cumplite" si
reuseste sa ajunga la portile Troiei. Avântul îi este oprit de
intrarea în lupta a lui Apollon:
"Iata, aicea, Patroclu, a fost ca sa-ti vina
pierzarea:
Caci ti-a iesit tie-n cale Apollon prin crâncena
valma,
Îngrozitor: dara tu, cum venea el prin
încaierare,
Nu l-ai zarit, el ascuns în vazduh si-ntr-o negura
deasa [...]
Coiful din cap i-l zvârli cât de colo Arcasul Apollon;
[...]
Scutul frumos întocmit si cureaua-i cazura-n
tarâna:
Platosa, chiar, i-o desprinse feciorul lui Zeus,
Apollon." (trad. D. S.)
În aceste conditii, Patrocle este greu ranit de Euforbos si
este apoi ucis de Hector.
La rândul lui, Euforbos este ucis de Menelaos.
Hector luptându-se cu Menelaos peste corpul lui
Euforbos
Platou din ceramica; Kamiros, Rhodos, Grecia; ~600 BC;
British Museum
Vestea mortii lui Patrocle ajunge curând la Ahile:
"Vai mie, Ahile, tu fiu de viteaz, auzi-vei din
gura-mi
Veste de jale cumplita, ce bine ar fi fost sa nu
fie!
Bietul Patroclu e mort si acum e bataie-mprejurul
Trupului gol, fiind armele-i toate în mâna lui
Hector."
Homer, Iliada (Cântul XVIII, trad. Dan
Slusanschi)
Ahile la Troia: moartea lui Patrocle
Sarcofag atic din marmura; ~ AD 250-60; Woburn Abbey
Collection.
Cele patru fete ale acestui sarcofag au fost separate pe la AD
500-600
si au fost folosite pentru a decora una din portile orasului
antic Efes.
"Troy: myth and reality" at The British Museum
Fotografii din expozitie: MSChirca, feb. 2020
