Doamne, fă din suferințăpod de aur, pod înalt,Și din lacrimă, velință,ca pe-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte,faguri facă-se și vin.Din înfrângeri, scări și trepte;din căderi, urcuș alpin. Din otrava pusă-n cană,fă miresme ce nu pier.Și din fiecare rană,o cădelniță spre cer. Și din orișice dezastrusau crepuscul stins în piept,Doamne, fă lăstun albastruși dă zâmbet înțelept.