Relația mea cu Mihai a debutat cu stîngul. Ne-am contrat (nu era greu să intri în conflict cu Mihai) pe diferite subiecte pe cele două bloguri ale mele. Și mie și lui ne plăceau conflictele. Era de o inteligență greu de egalat prin mediile noastre. Citit, cultivat, abil în dezbateri, cu o retorică bine educată.
La un moment dat am lăsat-o ”baltă”, cum se spune la Brăila.
sursa foto Iosua Faur
Dar a venit un moment interesant.
Am fost invitat să predic la Galați în urmă cu vreo cîțiva ani. Duminică dimineața în sală a apărut și Mihai, cu un aparat de fotografiat masiv legat de gît, șchipătînd vizibil, s-a așezat în ultima bancă. L-am recunoscut imediat și am fost vizitat de emoții. Am știut că a venit să ne vedem față către față.
La final m-am îndreptat direct spre el, i-am întins mîna și m-a îmbrățișat cu multă căldură. Nu era nimic prefăcut, programat, pregîndit. A făcut-o cu toată sinceritatea, așa am simțit. Apoi am vorbit de Ionatan Piroșca și de alți cîțiva prieteni comuni. Ne-am îmbrățișat și la despărțire.
Aceasta a fost prima și ultima întîlnire a mea cu Mihai Ciucă. Apoi iarăși cărările vieții și ale internetului ni s-au despărțit, dar a fost încă o lecție despre diferențele și distanțele care se creează între persona (personajul întruchipat prin scris sau/și pe ecrane, chipul pre-făcut al cuiva) și persoană (omul real, în carne și oase, cu respirație, inimă, rinichi și ligamente).
De cîte ori n-am creat eu însumi imagini false altora, fie în sus, fie în jos! De cîte ori n-am auzit: ”oh, dar sînteți cu totul altfel în realitate … ”. De cîte ori i-am judecat pe alții numai după interacțiunile dintr-un comentariu sau dintr-un text? Fiecare dintre noi avem momente și momente, mînii și îmblînziri.
Cînd cineva dintre noi pleacă, cum se duce acum înaintea noastră Mihai, deși s-ar putea crede că rămîn reacțiile și textele, nu, nu acestea rămîn! Rămîne amintirea feței, rămîne relația. Nu rămîne răceala textului, așa cum nu e permanentă răceala trupului. Rămîne căldura iubirii și lumina caldă a Cetății Cerești.
Vom locui împreună în Raiul lui Dumnezeu nu alături de textele noastre, ci unii alături de ceilalți, în comuniune veșnică în Fața Luminată a lui Dumnezeu!
Ușă deschisă la Cetate, Mihai!
