Mișcarea sufragetelor vs. idealul feminim azi

Postat în Litere
la 25-05-2017 14:35
688 vizualizări

Mi-am amintit ieri despre Mișcarea Sufragetelor (azi chiar am văzut și filmul) și am fost profund marcată, m-a lovit gândul că acum câteva secole și chiar și azi, femeia încă mai luptă pentru dreptul său de a fi considerată egală bărbatului, chiar pentru dreptul de a vota.

Termenul de Sufragetă a apărut din dorința femeilor din Anglia de a vota și mai mult de atât, de a fi egale taților, fraților și soților lor în ce privește organizarea politică.

Sufragete la protest

Acum stau totuși și mă gândesc, în general, prin lume femeile au drept de vot (mai mult sau mai puțin, câteva Țări Arabe se exclud), dar câte se bucură de fapt de egalitate sau de dreptul de a fi ceea ce-și doresc?

Ce-și dorește de fapt o femeie?

Punctele de vedere în acest sens sunt împărțite, unele vor liniște și pace pentru ele și familie (mă refer în special la cele prinse în zone de război), altele carieră, altele o ascensiune rapidă și ușoară în lumea modei, a industriei cinematografice, muzicale, pentru că social media asta ne bagă în cap.

Că trebuie să fim sexy, frumoase și ușor de abordat, așa le place bărbaților.
Nici prea slabă, nici prea grasă, nici prea înaltă, nici prea scundă, poate blondă, brunetă sau roșcată cu trăsături faciale plăcute, fără coșuri și alte diformități. Îmbrăcăminte sumară, minte ioc, nicidecum una care să funcționeze brici.

sursa

Principii? Ce sunt astea, în momentul în care menirea femeii pe sticlă și în reviste este aceea de a fi un corp semi-dezgolit? Chiar dacă e îmbrăcată, ea este adesea înfățișată ca schimbând scutecul în reclame la pamperși, făcând baie copilului, sau chiar când spală vasele în bucătărie în timp ce restul familiei se simte bine împreună (nu-i bai, de obicei apare un personaj salvator care aduce detergentul de vase).

Să revenim la femeia model prezentată cel mai des pe micile sau marile ecrane, pe scena teatrelor, în clipurile muzicale, ca asistente în platorui de televiziune, pe podium: este o formă fără fond. O imagine care n-are nimic de spus, golită de minte și voință proprie, doar picioare, fese șolduri și sâni dezgoliți, cu un cap frumușel care râde la comandă. O imagine care vinde, aceasta este imaginea femeii în publicitate.

Mie, personal, această imagine feminină mi se pare decadentă și incredibil de departe de ceea ce au dorit sufragetele, sau de ce își doresc încă feministele contemporane nouă.

Lăsând la o parte păpușa Barbie occidentală, adică femeia superficială ajunsă drept ideal feminin, încă există țări în lume unde este foarte periculos să fii femeie. Bănuiesc că acolo schimbarea de sex iese din discuție, așa că femeile trebuie să îndure umilințe din cele mai crunte încă din copilărie.

sursa

Pot să exemplific câteva astfel de cazuri aflate din mărturiile (documentarele, filmele sau cărțile pe care le-am văzut, citit și chiar recenzat pe blog), asta ca să vă întorc la cărți, pentru că lumea noastră trebuie să se învârtă în jurul lor. Mai jos aveți câteva exemple de nedreptăți făcute femeii, cele mai frecvente în țările musulmane de această dată :

Crima de onoare, femeia este linșată de familie, pentru că a încălcat o cutumă, vă amintiți de Suad, arsă de vie?
Căsătoria fetelor de la vârste extrem de fragede, amintesc aici de cazul lui Nojoud, divorțată la zece ani.
Mutilarea genitală feminină, menționată în memoriile lui Waris Dirie, Floarea deșertului
Sclavă de război, Am fost sclava Daesh
Interzicerea accesului la școală, Eu sunt Malala, Malala Yousafzai a devenit una dintre cele mai vocale militante pentru dreptul fetelor la educație
Să nu uităm și de Persepolis, carte ce vorbește tot despre condiția fetei care vrea mai mult decât să fie soție într-o țară islamică.

Dar fără să privim doar la vecini, stau și mă uit atent și în ograda noastră. Cât te simți de în siguranță pe strada din orașul tău când mergi singură?

În câte cazuri n-ai fost fluierată sau nu ți s-au adresat obscenități pentru simplul fapt că mergeai pe trotuar pe timp de seară? Eu, personal, pățesc astfel de lucruri constant și îmi vine să-i strâng de...gât pe acei indivizi.

De ce apare ideea asta că o fată vrea să fie mereu remarcată, fluierată sau admirată? De ce ne complacem în asta?

Mi-a zis cineva odată (vă rog să citiți până la capăt), mi-a spus că sunt sexy. Pe moment nu am știut cum să reacționez, dacă să mă bucur sau nu. Nu m-am bucurat, deloc! Eram de zece ori mai bucuroasă dacă îmi spunea că sunt inteligentă! Eram de zece ori mai bucuroasă dacă îmi spunea că sunt un partener plăcut de conversație! Nu... pentru un tip e suficient ca o fată să fie sexy, restul nu contează, iar asta e de-a dreptul dureros.

Fără să devin melodramatică, sau să las impresia că mă plâng, vă rog să ascultați piesa Soartă de femeie, interpretată de Ștefania Iacob.

Sper ca femeia să evolueze de la o păpușă folosită, sclav muncită, să scape de superficialitate și să ajungă ceea ce îi este cu adevărat menit să fie!

Bibliografie

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/lupta-pentru-dreptul-de-vot-feminin-in-romania-interbelica

https://laurailica.wordpress.com/2009/10/10/stiti-de-cand-au-femeile-drept-la-vot/

https://en.wikipedia.org/wiki/Woman
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Feminismul_rom%C3%A2nesc
https://romaniancopywriter.ro/imaginea-femeii-in-publicitate/