Zilele trecute, avînd în vedere situația prin care trec acum, cu totul stranie, ciudată și nedorită, dar atît de folositoare din punctul de vedere al sufletului, am revenit la un text mai vechi, dar pe care îl văd acum cu totul altfel, Un Crăciun anapoda.

Dumnezeu pune cotul pe masa istoriei, curăţă totul dintr-o mişcare, după care aşează totul la loc acolo unde nu te-ai aştepta. Un prunc nu-i aşa deosebit, nici dacă este înfăşat, dar un prunc într-o iesle este cu totul distopic (Luca 2:16). Mesajul Crăciunului este că însuşi Dumnezeu şi-a schimbat locul, a venit pe pământ, în carne şi sânge pentru noi şi pentru a noastră mântuire. De ce am scăpa noi? De ce am crede că Dumnezeu vrea să ne lase în locurile în care ne simţim obişnuit, comozi, competenţi, adecvaţi, siguri, potriviţi? Poate că tocmai de aceea este Crăciun acum,...