„Der
Wanderer
Um Mitternacht war es, da nahm Zarathustra
seinen Weg über den Rücken der Insel, dass er mit dem frühen Morgen
an das andre Gestade käme: denn dort wollte er zu Schiff steigen.
Es gab nämlich allda eine gute Rhede, an der auch fremde Schiffe
gern vor Anker giengen; die nahmen Manchen mit sich, der von den
glückseligen Inseln über das Meer wollte.”
[Friedrich Nietzsche – Also sprach Zarathustra
/ Ein Buch für Alle und Keinen (Dritter
Theil)]
Crestele munţilor, zorile, marea, portul, corăbile,
„insulele preafericite”: Nisa văzută de Nietzsche. Căci partea a
treia a celebrei „Aşa grăit-a Zaratustra / O carte pentru toţi
şi pentru niciunul”, parte al cărei prim capitol este Der
Wanderer / Le voyageur / Călătorul, a fost redactată la
Nisa.
«Le voyageur
Il était minuit quand Zarathoustra se mit en route
par-dessus la crête de l’île pour arriver le matin tôt à l’autre
rive : car c’est là qu’il voulait s’embarquer. Il y avait là une
bonne rade où des vaisseaux étrangers aimaient à jeter l’ancre ;
ils emmenaient avec eux les habitants des îles bienheureuses qui
voulaient passer la mer. »
[Frédéric Nietzsche – Ainsi parlait Zarathoustra
(troisième partie ; traduction Maurice Betz)]
Nietzsche soseşte pentru prima dată la Nisa, venind de
la Genova, pe 2 decembrie 1883.
După numai două zile, îi scrie prietenului său,
compozitorul Peter Gast (pe adevăratul său nume, Heinrich
Köselitz):
„Partea franceză a Nisei îmi este insuportabilă şi
formează aproape o pată în această splendoare
meridională.”
„Călătorul
„Era în miez de noapte, cînd Zarathustra se
porni la drum peste spinarea muntelui, ca să ajungă‑n revărsatul
zorilor pe ţărmul celălalt: voia să ia de-acolo o corabie. Era
într-adevăr acolo o bună radă, unde chiar şi străine nave ancorau
prea bucuros, care luau cu ele pe cei care voiau să plece din
Insulele Fericite şi să străbată marea.”
(traducere Ştefan Augustin Doinaş)
Peste alte patru zile, pe 8 decembrie 1883, Nietzsche îi
scrie lui Franz Overbeck, fost coleg profesor la Universitatea din
Basel:
„Am întâlnit noul meu pământ despre care nimeni nu
ştia încă nimic; acum, evident, trebuie să-l cuceresc pas cu
pas.”
Se instalează mai întâi în apropierea portului, pe rue
Catherine Ségurane, la nr 38:
„Am închiriat ceva aici, în cartierele cele mai vechi
ale oraşului; iar aici când trebuie să vorbeşti, trebuie să o faci
în italiană; parcă ai fi într-o periferie a
Genovei.”
(Scrisoare către Peter Gast, 4 decembrie
1883.
Notă: Nisa a fost ataşată Franţei în 1860.)
Clădirea de pe 38, rue Ségurane mai există şi azi, dar a
fost refăcută în 1905. O placă de marmură, lângă intrare,
informează:
„Aici, pe 2 decembrie 1883, Frédéric Nietzsche îşi
începu sejururile sale la Nisa.”
După câteva săptămâni petrecute iarna la Nisa, Nietzsche
scrie în ianuarie 1884:
„Wenn ich dem Meere hold bin und Allem, was
Meeres-Art ist, und am holdesten noch, wenn es mir zornig
widerspricht: Wenn jene suchende Lust in mir ist, die nach
Unentdecktem die Segel treibt, wenn eine Seefahrer-Lust in meiner
Lust ist: Wenn je mein Frohlocken rief: "die Küste schwand, - nun
fiel mir die letzte Kette ab - - das Grenzenlose braust um mich,
weit hinaus glänzt mir Raum und Zeit, wohlan! wohlauf! altes
Herz!"...”
[Friedrich Nietzsche – Also sprach Zarathustra
/ Ein Buch für Alle und Keinen (Dritter Theil, Die sieben
Siegel, 5)]
« Si j’aime la mer et tout ce qui ressemble a la mer
et le plus encore quand fougueuse elle me contredit: Si je porte en
moi cette joie du chercheur, cette joie qui pousse la voile vers
l’inconnu, s’il y a dans ma joie une joie de navigateur: Si jamais
mon allégresse s’écria: ”Les cotes ont disparu – maintenant ma
dernière chaîne est tombée - l’immensité sans bornes bouillonne
autour de moi, bien loin de moi scintillent le temps et l’espace,
allons! en route! Vieux coeur!”… »
[Frédéric Nietzsche – Ainsi parlait Zarathoustra
(Troisième partie, Les sept sceaux, 5 ; traduction Maurice
Betz)]
„Dacă mi-e dragă marea şi tot ce-i este
asemănător şi dacă-mi este şi mai dragă cînd mi se‑mpotriveşte
mînioasă: dacă se-agită-n mine plăcerea căutării, ce-mpinge către
insule necunoscute corăbiile, dacă-n plăcerea mea e o plăcere de
explorator: dacă vreodată am strigat în culmea bucuriei: „Uscatul a
dispărut — acum m-am smuls din ultima verigă
—nemărginitul mugeşte-n jurul meu,
timpul şl spaţiu-mi strălucesc în zare, curaj! curaj! bătrînă
inimă!" ...”
[Friedrich Nietzsche – Aşa grăit-a
Zarathustra. (Partea a treia, Cele şapte peceţi;
traducere Ştefan Augustin Doinaş]
După două luni petrecute la Nisa, în februarie 1884,
Nietzsche îi scrie unei vechi prietene, Malwida von Meysenbug (se
întâlniseră în 1872, cu ocazia punerii pietrei de temelie la
Festspielhaus de la Bayreuth):
„Nisa este primul loc care îi face bine în mod
evident capului meu (şi chiar ochilor mei!) şi sunt furios că am
aflat aşa de târziu de acest loc.”
Bibliografie
Renaud Denuit – Nietzsche-à-Nice; Petit traité de
logique européenne, Editions Mois, 2005.
Patrick Mauriès – Nietzsche à Nice, Gallimard,
2009.
Yves Séméria – Les saisons niçoises de Frédéric
Nietzsche, Les Editions Ovadia, 2010.
