În noaptea scursă nu prea dormise. Absența lui Dinu n-o mai mirase, era forma lui de protest, chiar de pedeapsă. Se învățase să-l lase să-i treacă. În momentele de nesomn citise, visase cu ochii deschiși, tot aranjându-și, ba așternutul, ba prosopul în care-și împachetase gamba. Se dezvelise, se învelise, mai toată noaptea un zbucium.
Se bucură când văzu prima geană de lumină a zilei, noaptea o obosise peste măsură. Micile zgomote venite din living erau dovada că Janet venise. Îi plăcea Janet, era volubilă, adora s-o privească păluind lucrurile, dereticând, toată acea foială de dimineață, drumurile între bucătărie și living, tot povestind despre ai ei. Acum, cu venirea nepoțelului, gura nu-i mai tăcea defel. Dinu îi făcuse daruri minunate pentru cel mic și-l văzuse privind cu încântare pozele de la botezul micuțului.
Își făcu dușul zăbovind îndelung și după alte câteva minute traversa livingul spre bucătărie, nedumerită de liniștea așternută. Era cafea proaspăt făcută dar nici urmă de Janet sau de Dinu.
O bucura aroma cafelei, și poate că era mai bine că era singură, își spuse, strângând în palme cana plină ochi cu magica licoare. O lăsă pe măsuță doar cât porni muzica apoi se cuibăriră amândouă în canapeluța ce dădea spre terasă, acolo unde privirii nu trebuia să-i mai pui aripi, ci doar să-i temperezi zborul.
- Hei, ce faci aici? Bună dimineața! salută Dinu, surâzând. Unde e Janet? Tu de ce te-ai trezit așa de dimineață?
Întoarse privirea spre el. Dinu, în halat de baie, intrase pe ușa apartamentului ...