Nu-mi cereţi să îmbătrânesc,
Mi-e inima mult prea zăludă,
Cât oi trăi copilăresc
Şi morţii vreau să-i fac în ciudă.
Refuz cu maximă-ndârjire
Căderile neridicate
Şi-aştept la colţ marea iubire
Ce e menită să mă cate.
Mi-e poftă şi de fericire
Şi am de gând s-o prind în plasă.
Fost-am plecată-n rătăcire
Când ea mă căuta pe-acasă.
Şi foame mi-e şi... ard de sete,
De tot ce n-am trăit, furată,
De hoţi de vieţi cu-ascunse plete,
Ce fi-vor traşi la judecată.
Să-mătrânesc, nu pot. Vă jur!
Îmi bate-n poartă bucuria
Rămân maturul – imatur
Ce-a sechestrat copilăria!
