N-am fost cel mai mare fan al pisicilor. Le consideram prea mieroase, “sarlatane”, nu prea inteligente si ca pets nu le prea vedeam rostul: nu le poti dresa ca pe un caine, nu te poti plimba/alerga cu ele prin parc, fac ce vor, sunt lenese, etc.

Am copilarit la casa si mereu aveam pisici. Singura mea interactiune cu ele era grija sa nu le calc pe coada. Mi-erau tare nesuferite in rest. Mai ales Pis, o pisica luata de mica de bunica mea, mare iubitoare a acestor feline.

Cred ca asta a fost singura mea rea purtare cu animalele. In rest, le iubeam mult, mai putin pisicile, precum spuneam. Pana de curand…

Am fost surprinsa sa citesc in “Puterea prezentului” cum Echkart Tolle spunea ca pisicile i-au fost guru spiritual. “Oare? Chiar asa?” ma intrebam. “Pisicile? Ce au ele asa de special?” De-a lungul timpului au fost considerate chiar malefice… Apoi am citit ca, spre deosebire de caini, care doneaza energie stapanilor, pisicile dau, dar si iau,...