Mai înțelept ca totdeaunaȘi tot atât de idiot,Acum pricep că e totuna,Să n-ai nimic sau să ai tot. Și paradoxul mă omoarăȘi sunt nebun să mi-l explic,Că totu-a fost până asearăȘi astăzi nu mai e nimic. Sunt sclavul presimțirii sumbre,Pe care mi-o-nsușesc intim,Că viețuim ca niște umbreȘi ca și umbrele murim. Și, cum nu-i nimeni... Citește în continuare →